Lista numerelor

„Acesta este Trupul meu…” şi Isus s-a jertfit, ascunzându-se sub aparența pâinii. Acum este acolo, cu Carnea şi cu Sângele Său, cu Sufletul şi cu Dumnezeirea Sa; la fel ca în ziua când Toma a pus degetele pe Rănile glorioase.

Cu toate acestea, în atâtea ocazii, tu treci fără ca măcar să schiţezi un scurt salut, de simplă bună cuviinţă, așa cum o saluți pe oricare dintre cunoştinţele tale, pe care o întâlneşti pe stradă.

– Ai mai puțină credință decât Toma!

Dacă, pentru a te elibera, ar fi trimis la închisoare unul dintre prietenii tăi intimi, nu ai căuta să-l vizitezi, să vorbeşti un pic cu el, să-i duci mici daruri, căldura prieteniei, o consolare?… Şi, dacă această conversaţie cu prizonierul ar avea loc pentru a te salva pe tine de ceva rău şi a-ţi face un bine… l-ai abandona? Şi dacă, în locul unui prieten, ar fi vorba chiar de propriul tău tată sau de fratele tău?

– Atunci!

Isus a rămas în Sfânta Ostie pentru noi! Pentru a rămâne alături de noi, pentru a ne susţine, pentru a ne conduce. – Iar dragostea nu se plăteşte decât cu dragoste.

– Atunci, cum să nu mergem zilnic la Tabernacol, chiar și doar pentru câteva minute, pentru a-L saluta şi a-I aduce dragostea noastră de copii şi fraţi?

Ai observat această scenă? – De un sergent oarecare, un gradat de rang mic, se apropie un recrut, cu ţinută impunătoare şi de o calitate mai bună decât a ofițerilor; şi unul nu se dă îndărăt să salute, nici celălalt, să răspundă.

Meditează profund asupra contrastului. – Din acest Tabernacol al Bisericii, Cristos – Dumnezeu perfect, Om perfect –, care a murit pentru tine pe Cruce, şi care-ţi dă toate bunurile de care ai nevoie…, se apropie de tine, iar tu treci fără a-I da atenţie.

Ah, inima aceasta! Din când în când, fără ca să o poţi evita, se proiectează umbra unei viziuni omeneşti, o amintire penibilă, tristă, „grosolană”…

– Grăbește-te la Tabernacol, fizic sau măcar cu spiritul: şi vei reveni la lumină, la bucurie, la Viaţă.