Lista numerelor
Îmi place această deviză: „fiecare călător să-şi urmeze drumul”, acela pe care Dumnezeu i l-a indicat, cu fidelitate, cu dragoste, chiar dacă îi este greu.
Ordine, autoritate, disciplină… – Ei ascultă, dacă ascultă, şi surâd cu cinism, pretextând – și femei, și bărbați – că îşi apără libertatea.
Sunt aceiaşi care, apoi, pretind să le respectăm rătăcirile sau să ne obişnuim cu ele. Ei nu înţeleg – şi cât de vulgare sunt protestele lor – ca apucăturile lor să nu fie – nu pot fi! – acceptate de autentica libertate a celorlalţi.
Confruntaţi cu presiunea şi cu impactul unei lumi materialiste, hedoniste, fără credinţă… cum se poate pretinde şi justifica libertatea de a nu gândi ca „ei”, de a nu acţiona ca „ei”?
– Un copil al lui Dumnezeu nu are nevoie să ceară această libertate, pentru că ne-a câştigat-o pentru totdeauna Cristos. Dar trebuie să o apere şi să o manifeste în orice mediu. Numai aşa, „ei” vor înţelege că libertatea noastră nu este legată de mediul înconjurător.
Document tipărit din https://escriva.org/ro/book-subject/surco/37723/ (14.05.2024)