Lista numerelor

„Rugaţi-vă pentru mine – spuneai tu –, ca să fiu generos, să progresez, să ajung să mă transform astfel încât să pot deveni într-o zi bun de ceva”.

Bine. – Dar care sunt mijloacele pe care le pui tu la dispoziție pentru ca aceste hotărâri să fie eficiente?

Vezi? Cu El, ai reuşit! De ce te miri? Fii convins, nu este nimic surprinzător în asta. Cu încredere în Dumnezeu – o încredere adevărată! – lucrurile devin uşoare. Şi, mai mult, se depăşeşte întotdeauna limita pe care țio imaginaseşi.

Câtă pierdere de vreme şi ce viziune prea omenească, atunci când se reduce totul la tactici, ca şi când într-asta ar consta secretul eficienței!

– Se uită faptul că „tactica” lui Dumnezeu este caritatea, Iubirea fără margini: astfel, El a acoperit prăpastia de netrecut pe care omul o deschide, prin păcat, între Cer şi Pământ.

Vocaţiile de apostoli, Dumnezeu este acela care le trimite. Dar tu nu trebuie să încetezi să pui la dispoziție mijloacele tale: rugăciunea, mortificarea, studiul şi munca, prietenia, viziunea supranaturală… viaţa interioară!

Să nu ai niciodată încredere doar în organizare.

Sfânta curăţie: umilinţa cărnii! Doamne – Îi cereai –, dă-mi şapte lacăte pentru inima mea. Şi te-am sfătuit să-I ceri, împreună cu cele şapte lacăte pentru inima ta, optzeci de ani de seriozitate, pentru tinereţea ta…

Mai mult, fii vigilent…, pentru că se stinge mai uşor o scânteie, decât un incendiu; fugi…, pentru că în acest domeniu este o laşitate josnică să fii „viteaz”; nu umbla cu ochii larg deschişi…,pentru că acesta nu este semnul unui spirit viu, ci mai degrabă o cursă a satanei.

Dar tot acest zel omenesc, cu mortificare, ciliciu, disciplină şi post, cât de puţin valorează fără Tine, Dumnezeul meu!

Un paradox: de când m-am hotărât să urmez sfatul Psalmului: „lasă grijile tale în seama Domnului, iar El te va susţine”, am din ce în ce mai puţine griji în minte… Şi, în acelaşi timp, muncind cum trebuie, totul se rezolvă cu şi mai multă limpezime.

În unele medii, mai ales în lumea intelectuală, se observă și se simte ca un consemn al sectelor, câteodată, reluat chiar de catolici. Cu o perseverenţă cinică, el întreţine şi difuzează calomnia, pentru a arunca umbre asupra Bisericii sau asupra persoanelor şi a instituţiilor, în pofida oricărui adevăr şi a oricărei logici.

Recită zilnic, cu credinţă: «ut inimicos Sanctae Eclesiae» – inamici, pentru că ei se declară astfel – «humiliare digneris, te rogamus, audi nos!» – redu la tăcere, Doamne, pe cei care te persecută, prin claritatea luminii Tale, pe care suntem hotărâţi să o răspândim.

Creştinul învinge întotdeauna de pe Cruce, începând cu propria sa renunţare, pentru că lasă Omnipotența divină să lucreze.