Lista numerelor

Tu, care ocupi un post de guvernământ, meditează profund la aceasta: instrumentele cele mai puternice şi cele mai eficace, dacă sunt prost mânuite, se știrbesc, se uzează şi devin inutilizabile.

Cât de trist este să-i vezi pe unii, învestiți cu autoritate, emițând judecăți și vorbind cu ușurință, fără să studieze chestiunea, cu afirmații tăioase, despre persoane sau teme pe care nu le cunosc, și… chiar cu „prejudecăţi”, care sunt rodul neloialității!

Tu, care eşti învestit cu o foarte mare autoritate, ai fi imprudent dacă ai interpreta tăcerea celor care te ascultă ca un semn de aprobare: gândeşte-te, mai degrabă, că nu-i laşi să-şi expună sugestiile lor şi că te simţ ofensat dacă reușesc să ţi le comunice. – Trebuie să te corectezi.

Dacă vreo persoană ar accepta să crească lupi printre oi…, se poate uşor imagina soarta oilor sale.

Oamenii mediocri, mediocri ca inteligenţă și ca spirit creştin, când sunt învestiţi cu o autoritate, se înconjoară cu proşti: vanitatea îi face să-şi închipuie, greşit, că astfel nu vor pierde niciodată puterea.

Înţelepţii, în schimb, se înconjoară de persoane competente – care adaugă științei curăția vieții –, şi fac din ei oameni ai guvernării. Umilinţa lor nu-i înşală, căci – ridicându-i pe ceilalţi – se înalţă pe ei înşişi.

Nu este prudent să promovezi oameni neîncercați, ca să vezi ce o să iasă. – Ca şi când binele comun ar putea să depindă de o surpriză!

Tu, care eşti învestit cu o autoritate, acţionezi în funcţie de ce se va spune? Bietul de tine! – În primul rând, trebuie să te intereseze ce va spune Dumnezeu; apoi, – mult după aceea, și uneori niciodată – va trebui să cântăreşti ceea ce ar putea gândi ceilalţi. „Acela care Mă va recunoaşte, în faţa oamenilor şi eu îl voi recunoaşte în faţa Tatălui Meu, care este în Ceruri. Dar acela care Mă va nega în faţa oamenilor şi Eu îl voi nega în faţa Tatălui Meu, care este în Ceruri”.

Tu, care ocupi o funcție de răspundere, aminteşte-ţi, când îţi îndeplinești îndatorirea: realizările personale dispar odată cu persoana care s-a făcut indispensabilă.

O regulă fundamentală a bunei guvernări: diviziunea responsabilităţilor, fără ca aceasta să însemne a căuta comoditate sau anonimatul. Insist: a împărţi responsabilităţile, cerând fiecăruia să dea socoteală de sarcina sa, pentru a putea „da socoteală” lui Dumnezeu, și sufletelor, dacă este necesar.

Nu spune niciodată despre vreunul dintre subalternii tăi că este un incapabil. – Incapabilul eşti tu, pentru că nu ştii să-l pui acolo unde poate fi de folos.