Lista numerelor

Ai început cu multă râvnă. Dar, încetul cu încetul, entuziasmul tău a scăzut… şi vei isprăvi prin a te închide în biata ta carapace, dacă vei continua să-ţi îngustezi orizontul.

– Trebuie să-ţi lărgeşti inima din ce în ce mai mult, cu foame de apostolat: din o sută de suflete, o sută ne interesează.

Persoane de diverse naţionalități, de diferite rase, din medii şi de profesiuni extrem de variate… Când le vorbeşti despre Dumnezeu, palpezi valoarea omenească şi supranaturală a vocaţiei tale de apostol. Este ca şi cum ai retrăi, în deplină realitate, minunea celei dintâi propovăduiri a discipolilor Domnului: fraze spuse într-o limbă străină, indicând un drum nou, au fost auzite de fiecare în adâncul inimii sale, în propria sa limbă. Şi în mintea ta reînvie, cu o vigoare nouă, scena în care „parţi, mezi şi elamiţi…” fericiţi, foarte fericiţi, s-au apropiat de Dumnezeu.

Cei care L-au găsit pe Cristos nu se pot închide în mediul lor: tristă ar fi această limitare. Ei trebuie să se deschidă ca un evantai, pentru ca să ajungă la toate sufletele. Fiecare trebuie să-și creeze – și să-şi lărgească – un cerc de prieteni asupra căruia să aibă influenţă prin prestigiul său profesional, comportamentul său, prietenia sa, făcând astfel încât Cristos să aibă influenţă prin acest prestigiu profesional, acest comportament, această prietenie.

M-ai făcut să surâd pentru că te înţeleg foarte bine când îmi spui: mă entuziasmez la gândul de a mă duce în alte ţări, ca să deschid un drum care poate va merge departe… Va trebui să mă informez dacă sunt oameni pe Lună…

– Cere-i Domnului să-ţi mărească acest zel apostolic.

Masele au plecat și continuă să plece pe „drumul nemulţumirii îndreptăţite”.

E dureros… dar câţi oameni decepţionaţi am fabricat noi, printre cei care se află spiritualiceşte sau materialiceşte în nevoie!

– Trebuie din nou introdus Cristos între cei săraci şi umili: tocmai printre ei se simte El cel mai bine.

Să fugi de sectarisme, care se opun unei colaborări loiale.

Naturalețea nu are nimic de-a face cu grosolănia, nici cu murdăria, nici cu zgârcenia sau cu proasta educaţie.

Unii se încăpăţânează să reducă slujirea lui Dumnezeu la munca în lumea mizeriei şi – iartă-mă! – a păduchilor. Această sarcină este şi va fi necesară şi admirabilă – dar, dacă am rămâne doar la aceasta, în afară de faptul că am abandona imensa majoritate a sufletelor, după ce i-am scoate pe nevoiași din această situație, îi vom ignora?

Crede-mă, în mod obişnuit, apostolatul, cateheza, trebuie să fie capilare: unul câte unul, fiecare credincios antrenând pe tovarăşul său apropiat.

Noi, copiii lui Dumnezeu, suntem interesaţi de toate sufletele, pentru că fiecare suflet, în el însuşi, ne interesează.