Ai dreptate. — De pe culme — îmi scrii — din tot ce se zăreşte — şi e o rază de mulţi kilometri —, nu se percepe nicio câmpie: în spatele fiecărui munte, un altul. Dacă, pe alocuri, peisajul pare mai dulce, ridicându-se ceaţa, apare un şir de munţi care era ascuns.

   Aşa este, aşa trebuie să fie orizontul apostolatului tău: trebuie să străbaţi lumea. Dar nu există drumuri bătute pentru voi… Le veţi croi, peste munţi, cu proprii voştri paşi.