Lista numerelor

Gândiţi-vă acum la momentul sublim în care arhanghelul Gabriel îi vesteşte sfintei Maria planul Celui Preaînalt. Mama noastră ascultă şi întreabă, pentru a înţelege mai bine ceea ce Domnul îi cere; apoi, răspunsul ferm: Fiat⁸! – Fie mie după cuvântul tău! –, rodul celei mai bune libertăţi: aceea de a se decide pentru Dumnezeu.

În toate misterele credinţei noastre catolice se înalţă acest cântec al libertăţii. Preasfânta Treime scoate din nimic lumea şi omul, într-o revărsare liberă de dragoste. Cuvântul a coborât din cer şi a îmbrăcat carnea noastră cu acest sigiliu minunat al libertăţii în supunere: Iată-mă, în sulul cărţii este scris despre mine, vin să fac voia ta, Dumnezeule⁹! Când vine ceasul marcat de Dumnezeu pentru salvarea omenirii din sclavia păcatului, îl vedem pe Isus Cristos în Grădina Gheţemani, suferind amarnic, până la vărsarea sudorii cu sânge¹⁰, care acceptă spontan şi supus sacrificiul pe care Tatăl îl cere: Ca un miel pe care-l duci la tăiere şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund¹¹. El îi anunţase deja pe ai săi, într-una dintre aceste conversaţii în care îşi vărsa inima, pentru ca aceia care îl iubesc să ştie că el este calea – nu există alta – pentru a se apropia de Tatăl: Din pricina aceasta Tatăl mă iubeşte: pentru că îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu mi-o ia, ci o dau eu de la mine însumi. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi¹².

Toate sărbătorile Maicii Domnului sunt mari, pentru că sunt ocazii pe care Biserica ni le aduce pentru a demonstra cu fapte dragostea noastră pentru sfânta Maria. Dar dacă ar trebui să aleg una dintre aceste zile festive, o prefer pe cea de azi: Maternitatea Sfintei Fecioare.

Această sărbătoare ne face să ne gândim la unele dintre misterele centrale ale credinţei noastre: să medităm asupra întrupării Cuvântului, lucrare a celor trei persoane ale Preasfintei Treimi. Maria, fiica lui Dumnezeu Tatăl, prin întruparea Domnului în sânul său imaculat este soţia lui Dumnezeu Duhul Sfânt şi mama lui Dumnezeu Fiul.

Când Fecioara a răspuns da, liber, la acele proiecte pe care Creatorul i le-a dezvăluit, Cuvântul divin şi-a asumat natura omenească: sufletul raţional şi corpul format în trupul pur al Mariei. Natura divină şi umană s-au unit într-o singură persoană: Isus Cristos, Dumnezeu adevărat şi, de atunci, om adevărat; unul-născut etern al Tatălui şi, începând din acel moment, ca om, fiu adevărat al Mariei: de aceea, Maica Domnului este mama Cuvântului întrupat, a celei de-a doua persoane din Sfânta Treime care a unit în sine pentru totdeauna – fără amestecare– natura umană. Îi putem spune cu convingere sfintei Fecioare, drept cel mai bun elogiu, aceste cuvinte care exprimă cea mai înaltă demnitate a sa: Mama lui Dumnezeu.