Publicată pentru prima dată în 1977, este prima lucrare postumă a Sfântului Josemaría. Este o colecție de 18 omilii. Scopul său este de a ne ajuta să trăim în prietenie cu un „Dumnezeu apropiat de cititor”, folosind ca punct de referință o serie de virtuți umane și supranaturale.

Sunt omilii în care autorul ia virtuțile creștine ca fir călăuzitor al conversației sale filiale cu Dumnezeu. În prezentarea cărții, Fericitul Álvaro del Portillo a subliniat că aceste omilii „conțin doctrină trăită, unde profunzimea teologului merge mână în mână cu transparența evanghelică a bunului păstor de suflete”.

„În acest al doilea volum de omilii – continuă Fericitul Álvaro del Portillo – adunăm o parte din textele care au fost publicate în timp ce Mons. Escrivá de Balaguer era încă printre noi, aici, pe pământ, și altele dintre cele multe pe care le-a lăsat pentru a fi publicate mai târziu, pentru că lucra fără grabă și fără pauză.

„Aceste optsprezece omilii oferă o privire de ansamblu asupra virtuților umane și creștine fundamentale pentru cei care vor să meargă îndeaproape pe urmele Învățătorului (...). La monseniorul Escrivá de Balaguer, cuvântul devine un colocviu cu Dumnezeu – rugăciunea –, fără a înceta să fie o conversație atașantă, în ton cu preocupările și speranțele celor care îl ascultă. Aceste omilii sunt, așadar, o cateheză de doctrină și de viață creștină în care, vorbind despre Dumnezeu, se vorbește cu Dumnezeu: poate că acesta este secretul marii lor puteri de comunicare, pentru că se referă mereu la Iubire, într-o privire neîncetată și neobosită către Dumnezeu”.

„Alături de simplitate, există în aceste scrieri un contrapunct constant de iubire înflăcărată, debordantă. Calea spre sfințenie pe care ne-o propune monseniorul Escrivá de Balaguer este trasată cu un profund respect pentru libertate. Fondatorul Opus Dei se bucură de cuvintele Sfântului Augustin, cu care episcopul din Hippona afirmă că Dumnezeu «a judecat că robii săi ar fi mai buni dacă l-ar sluji în mod liber»”.