Lista numerelor

Acest spirit critic — admit că nu este bârfă — nu trebuie să-l practici în apostolat, nici faţă de fraţii tăi. — Acest spirit critic, — mă ierţi că ţi-o spun? — este o mare piedică pentru lucrarea voastră supranaturală, fiindcă în timp ce examinezi activitatea altora, fără să fie nevoie — cu un scop înalt: admit —, tu nu realizezi nimic pozitiv şi, cu exemplul tău de pasivitate, încetineşti bunul mers al tuturor.

   „Atunci — întrebi, neliniştit — acest spirit critic este oare substanţa caracterului meu…?“

   Uite — ca să te liniştesc —, ia un creion şi o bucată de hârtie, notează simplu şi cu încredere — ah, şi în puţine cuvinte — motivele care te chinuiesc, înmânează nota superiorului tău şi nu te mai gândi la ea. — El, care stă în frunte — are harul cuvenit —, va arhiva nota… sau o va arunca în coşul de hârtii. — Pentru tine, cum spiritul tău critic nu e bârfă, ci îl exerciţi cu scopuri înalte, e acelaşi lucru.

Dacă simţi impulsul de a fi conducător, aspiraţia ta să fie: faţă de fraţii tăi, ultimul; faţă de ceilalţi, primul.

Să vedem: de ce te jigneşte faptul că unii şi alţii au mai multă încredere în anumite persoane, pe care le-au cunoscut mai înainte, sau faţă de care simt mai multe afinităţi de simpatie, de profesie, de caracter?

   — Totuşi, între ai tăi, evită cu grijă chiar şi aparenţa unei prietenii particulare.

Niciodată să nu-l vorbeşti de rău pe fratele tău, chiar dacă ai motive cu prisosinţă. — Mergi întâi la Sfântul Sacrament şi apoi mergi la Preot, părintele tău, şi uşurează-ţi sufletul cu el.

   — Şi cu nimeni altcineva.

După ce am văzut cum sunt folosite multe vieţi, întregi! (vorbă, vorbă, vorbă, cu toate consecinţele), tăcerea mi se pare mai necesară şi mai plăcută. — Şi înţeleg foarte bine de ce, Doamne, ceri socoteală pentru vorbele de clacă.

„Frater qui adjuvatur a fratre quasi civitas firma“ — Fratele ajutat de frate este tot atât de puternic ca o cetate înconjurată de ziduri.

   — Gândeşte-te o clipă şi hotărăşte-te să trăieşti fraternitatea pe care ţi-o povăţuiesc întotdeauna.

Dacă nu te văd practicând această frăţietate binecuvântată, de care îţi vorbesc neîncetat, îţi voi aminti acele cuvinte dragi ale Sfântului Ioan:”Filioli mei, non diligamus verbo neque lingua, sed opere et veritate“— „Fiii mei, să nu iubim cu vorba,numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul.“

Puterea iubirii! — Slăbiciunea voastră reciprocă este, de asemenea, un sprijin care vă menţine drepţi în îndeplinirea datoriei dacă trăiţi frăţietatea voastră binecuvântată: precum se susţin reciproc, sprijinindu-se unele de altele, cărţile de joc.

Vezi ? Un fir şi altul şi multe, bine împletite, formează această funie în stare să ridice greutăţi imense.

   — Tu şi fraţii tău, dacă vă uniţi fiecare voinţa pentru a o împlini pe cea a lui Dumnezeu, veţi fi în stare să înfrângeţi toate piedicile.

Îţi va fi mai uşor să-ţi împlineşti datoria dacă te gândeşti la ajutorul pe care ţi-l dau fraţii tăi şi la acela pe care tu nu li-l dai dacă eşti lipsit de fidelitate.

În opera ta de apostolat, nu-ţi fie teamă de duşmanii din afară, oricât de mare ar fi puterea lor. — Duşmanul impunător este acesta: lipsa ta de „filiaţiune“ şi lipsa ta de „fraternitate“.

Înţeleg bine că te distrează dispreţul — chiar dacă vine din partea unor duşmani puternici — atâta timp cât te simţi unit cu Dumnezeu şi cu fraţii tăi de apostolat. — Ce-ţi pasă!