Lista numerelor

Ai dat greş! — Noi nu dăm greş niciodată. — Ţi-ai pus toată încrederea în Dumnezeu. — Apoi, nu ai precupeţit niciun mijloc uman.

   Convinge-te de acest adevăr: succesul tău — acum şi în cazul acesta — era să dai greş. — Mulţumeşte-i Domnului şi ia-o de la început!

Dar… ce e cu mijloacele? — Sunt aceleaşi ca ale lui Petru şi Paul, ca ale lui Dominic şi Francisc, ca ale lui Ignaţiu şi Xaveriu: Crucea şi Evanghelia.

   — Ţi se par, oare, neînsemnate?

În acţiunile de apostolat, este bine — e o datorie — să-ţi socoteşti mijloacele pământeşti (2 + 2 = 4), dar nu uita — niciodată! — că ai de socotit, din fericire, cu altă numărătoare: Dumnezeu + 2 + 2…

Slujeşte-L pe Dumnezeul tău cu cinste, fii credincios Lui… şi nu te preocupa de nimic, căci e un mare adevăr acel: „dacă tu cauţi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, El îţi va da celelalte — cele materiale, mijloacele — pe deasupra“.

Alungă de la tine disperarea pe care ţi-o dă cunoaşterea propriei tale mizerii. — E adevărat: din punctul de vedere al prestigiului economic, eşti un zero… din punctul de vedere al prestigiului social, alt zero… şi altul din punctul de vedere al virtuţilor şi altul din cel al talentului…

   Dar, la stânga acestor negative, se află Cristos… Şi ce cifră incomensurabilă rezultă!

Că eşti… un nimic. — Că alţii au clădit şi clădesc acum minuni de organizare, de presă, de propagandă. — Că au toate mijloacele, în timp ce tu nu ai niciunul?… Bine: aminteşte-ţi de Ignaţiu:

   Ignorant, printre doctorii din Alcalá. — Sărac, foarte sărac, printre studenţii din Paris. — Prigonit, calomniat…

   Acesta este drumul: iubeşte şi crede şi — suferă! —: Iubirea ta şi Credinţa ta şi Crucea ta sunt mijloacele sigure pentru a clădi şi a da eternitate năzuinţelor de apostolat pe care le porţi în inimă.

Recunoşti că eşti mizerabil. Eşti, într-adevăr. — Cu toate acestea — mai mult chiar: tocmai de aceea — te-a căutat Dumnezeu.

   — Întotdeauna întrebuinţează instrumente disproporţionate: pentru a se vedea că „opera“ este a Sa.

   — Ţie nu-ţi cere decât docilitate.

Când te vei „dărui“ lui Dumnezeu nu va exista greutate care să nu poată fi urnită de optimismul tău.

De ce laşi aceste unghere în inima ta? — Atâta timp cât nu te dăruieşti cu totul, zadarnic pretinzi a-l aduce pe altul.

   — Biată unealtă ce eşti!

Cum, mai ai încă nevoie — când ai ajuns la acest punct! — de aprobarea, de căldura, de sfaturile celor puternici, pentru a continua să faci ceea ce vrea Dumnezeu?

   — Cei puternici obişnuiesc să fie schimbători, dar tu trebuie să fii constant. Fii recunoscător, dacă ei te ajută. Şi continuă, netulburat, dacă te dispreţuiesc.

Nu lua în seamă. — Întotdeauna cei „prudenţi“ au considerat drept nebunii lucrările lui Dumnezeu.

   — Înainte, curaj!

Vezi ? Un fir şi altul şi multe, bine împletite, formează această funie în stare să ridice greutăţi imense.

   — Tu şi fraţii tău, dacă vă uniţi fiecare voinţa pentru a o împlini pe cea a lui Dumnezeu, veţi fi în stare să înfrângeţi toate piedicile.