Lista numerelor

Mi-ai scris: „Simplitatea e ca sarea desăvârşirii. Şi e ceea ce-mi lipseşte mie. Vreau să o obţin, cu ajutorul Lui şi al dumneavoastră”.

   — Nici al Lui nici al meu nu-ţi va lipsi. — Pune mijloacele la lucru.

„Quia hic homo coepit aedificare et non potuit consummare!“ — a început să clădească şi nu a putut să termine!

   Trist comentariu, care, dacă tu nu vrei, nu se va face pe seama ta; pentru că ai toate mijloacele necesare pentru a încununa edificiul sfinţirii tale: harul lui Dumnezeu şi voinţa ta.

Dar… ce e cu mijloacele? — Sunt aceleaşi ca ale lui Petru şi Paul, ca ale lui Dominic şi Francisc, ca ale lui Ignaţiu şi Xaveriu: Crucea şi Evanghelia.

   — Ţi se par, oare, neînsemnate?

În acţiunile de apostolat, este bine — e o datorie — să-ţi socoteşti mijloacele pământeşti (2 + 2 = 4), dar nu uita — niciodată! — că ai de socotit, din fericire, cu altă numărătoare: Dumnezeu + 2 + 2…

Că eşti… un nimic. — Că alţii au clădit şi clădesc acum minuni de organizare, de presă, de propagandă. — Că au toate mijloacele, în timp ce tu nu ai niciunul?… Bine: aminteşte-ţi de Ignaţiu:

   Ignorant, printre doctorii din Alcalá. — Sărac, foarte sărac, printre studenţii din Paris. — Prigonit, calomniat…

   Acesta este drumul: iubeşte şi crede şi — suferă! —: Iubirea ta şi Credinţa ta şi Crucea ta sunt mijloacele sigure pentru a clădi şi a da eternitate năzuinţelor de apostolat pe care le porţi în inimă.

Ai vrea să-l atragi către apostolat pe omul cel învăţat, pe cel puternic, pe cel plin de prudenţă şi de virtuţi.

   Roagă-te, oferă jertfe şi fă-le prin exemplul şi prin cuvântul tău. — Nu vin! — Nu-ţi pierde liniştea: înseamnă că nu sunt de trebuinţă.

   Crezi că pe vremea lui Petru nu existau oameni învăţaţi, puternici, prudenţi, virtuoşi, în afara apostolatului celor doisprezece?

Conducători!… Întăreşte-ţi voinţa pentru ca Dumnezeu să facă din tine un conducător. Nu vezi cum procedează blestematele societăţi secrete? Niciodată n-au câştigat masele. În văgăunile lor formează o mână de oameni-demoni care se agită şi răscoală mulţimile, scoţându-le din minţi, pentru a le face să-i urmeze, în prăpastia tuturor dezordinilor… şi în infern. — Ei poartă o sămânţă blestemată.

   Dacă vrei… vei purta Cuvântul lui Dumnezeu, de mii şi mii de ori binecuvântat, care nu poate da greş. Dacă eşti generos…de corespunzi prin sfinţenie personală, o vei dobândi pe a celorlalţi: domnia lui Cristos: ca „omnes cum Petro ad Jesum per Mariam“.

Ce conversaţii! Câtă josnicie şi ce… dezgust! — Şi trebuie să convieţuieşti cu ei la birou, la universitate, în sala de operaţii… în lume.

   Dacă-i rogi să tacă, râd de tine. — Dacă te văd supărat, insistă. — Dacă pleci, continuă.

   Soluţia este asta: întâi, să-i încredinţezi lui Dumnezeu şi să ceri ispăşire; apoi… să le faci faţă cu bărbăţie şi să întrebuinţezi „apostolatul cuvintelor grele“. — Când te voi întâlni, îţi voi spune la ureche un repertoriu.

Crucea pe pieptul tău?… Bine. Dar… Crucea pe umerii tăi, Crucea în carnea ta, Crucea în inteligenţa ta. — Aşa vei trăi prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos: doar aşa vei fi apostol.

Dacă vreţi să vă dăruiţi lui Dumnezeu în lume, înainte de a fi savanţi — ele nu au nevoie să fie savante: suficient să fie prudente — trebuie să fiţi spirituali, foarte uniţi cu Domnul prin rugăciune: trebuie să purtaţi o mantie invizibilă, care să acopere toate şi pe fiecare din simţurile şi potenţele voastre: rugăciune, rugăciune şi rugăciune; ispăşire, ispăşire şi iar ispăşire.

Trebuie să fii „om al lui Dumnezeu“, om de viaţă interioară, om de rugăciune şi de sacrificiu. — Apostolatul tău trebuie să fie o supraabundenţă a vieţii tale „pe dinăuntru“.