Lista numerelor

„Domine!“ — Doamne! — „si vis, potes me mundare“ — dacă vrei, mă poţi vindeca.

   — Ce frumoasă rugăciune, pe care să o spui de multe ori cu credinţa bietului lepros, când ţi se va întâmpla ceea ce Dumnezeu şi tu şi eu ştim! — Nu după mult timp vei simţi răspunsul Învăţătorului: „Volo, mundare!“ — Vreau, fii curat!

Nu fi atât de orb sau atât de distrat, încât să nu pătrunzi cu gândul în fiecare Tabernacol, atunci când întrezăreşti zidurile sau turlele caselor Domnului. — El te aşteaptă.

   Nu fi atât de orb sau atât de distrat, încât să nu-i adresezi Mariei Neprihănite o scurtă rugăciune fierbinte, măcar atunci când treci pe lângă locurile în care ştii că Isus este batjocorit.

Nu fi pesimist. — Nu ştii că tot ceea ce se întâmplă sau se poate întâmpla este spre bine?

   — Optimismul tău va fi consecinţa logică a credinţei tale.

Că eşti… un nimic. — Că alţii au clădit şi clădesc acum minuni de organizare, de presă, de propagandă. — Că au toate mijloacele, în timp ce tu nu ai niciunul?… Bine: aminteşte-ţi de Ignaţiu:

   Ignorant, printre doctorii din Alcalá. — Sărac, foarte sărac, printre studenţii din Paris. — Prigonit, calomniat…

   Acesta este drumul: iubeşte şi crede şi — suferă! —: Iubirea ta şi Credinţa ta şi Crucea ta sunt mijloacele sigure pentru a clădi şi a da eternitate năzuinţelor de apostolat pe care le porţi în inimă.

„Purtaţi-L cu grijă, purtaţi-L cu grijă “, le spunea printre lacrimi un bătrân prelat, noilor preoţi, imediat după ce i-a hirotonit.

   — Doamne!: Cine îmi va da glas şi autoritate pentru a striga la fel la urechea şi în inima multor creştini, a multora!

Cu ce luciditate perversă argumentează Satana împotriva Credinţei noastre Catolice!

   Dar să-i spunem întotdeauna, fără să intrăm în discuţii: eu sunt un fiu al Bisericii.

Îţi spune Sfântul Paul, suflet de apostol: „Justus ex fide vivit“ — Cel drept trăieşte din credinţă.

   — De ce laşi să se stingă acest foc?

„Si habueritis fidem, sicut granum sinapis!“ — Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar!…

   — Ce promisiuni cuprinde această exclamaţie a Învăţătorului!

Dumnezeu este cel dintotdeauna. — Oamenii de credinţă lipsesc: şi se vor reînnoi minunile pe care le citim în Sfânta Scriptură.

   — „Ecce non est abbreviata manus Domini“ — Braţul lui Dumnezeu, puterea lui, nu s-a micşorat.

Nu au credinţă. În schimb, au superstiţii. Ne-a distrat, dar ne-a şi ruşinat acel om suspus, care-şi pierdea liniştea de câte ori auzea un anumit cuvânt, de fapt indiferent şi inofensiv — care pentru el era rău prevestitor — sau când vedea un scaun învârtindu-se pe un picior…

„Omnia possibilia sunt credenti“ — Totul este cu putinţă pentru cel ce crede. — Sunt cuvintele lui Cristos.

   — Ce faci, de ce nu spui cu apostolii: „Adauge nobis fidem“ — Măreşte-mi credinţa?

Actele de Credinţă, Speranţă şi Dragoste sunt valve prin care se înteţeşte focul sufletelor care trăiesc întru Dumnezeu.