Lista numerelor

Poartă-te bine „acum“, fără să-ţi aminteşti de „ieri“, care a trecut deja, şi fără să te preocupi pentru „mâine“, care nu ştii dacă va sosi pentru tine.

Acum! Întoarce-te acum la viaţă ta nobilă. — Nu te lăsa înşelat: „acum“ nu este prea devreme… nici prea târziu.

„Pentru că Dumnezeu mă ajută cu obişnuita Lui generozitate, mă voi strădui să-i răspund «desăvârşindu-mi» purtările“, mi-ai spus. — Şi eu nu am avut nimic de adăugat.

Ah, dacă ţi-ai propune să-L slujeşti pe Dumnezeu în mod „serios“, cu aceeaşi strădanie cu care îţi slujeşti ambiţia, vanităţile, senzualitatea!…

Trăieşte din Iubire şi vei învinge întotdeauna — chiar de vei fi învins — în toate acele Navas şi Lepanto ale luptei tale interioare.

Cum, mai ai încă nevoie — când ai ajuns la acest punct! — de aprobarea, de căldura, de sfaturile celor puternici, pentru a continua să faci ceea ce vrea Dumnezeu?

   — Cei puternici obişnuiesc să fie schimbători, dar tu trebuie să fii constant. Fii recunoscător, dacă ei te ajută. Şi continuă, netulburat, dacă te dispreţuiesc.

Nu lua în seamă. — Întotdeauna cei „prudenţi“ au considerat drept nebunii lucrările lui Dumnezeu.

   — Înainte, curaj!

Încercarea, de data aceasta e de lungă durată. — Poate — mai mult ca sigur — nu ai suportat-o bine până acum… căci încă mai căutai consolări omeneşti. — Şi Dumnezeu-Tatăl le-a smuls din rădăcină pentru ca să nu ai alt sprijin decât El.

Spui că totul îţi este indiferent? — Nu căuta să te înşeli. Chiar acum dacă te-aş întreba despre unele persoane şi unele acţiuni, în care ai pus tot sufletul, pentru Dumnezeu, va trebui să-mi răspunzi, entuziast!, cu interesul celui ce vorbeşte despre propria lui operă.

   Nu totul ţi-e indiferent: însă nu eşti ferit de oboseală… şi ai nevoie de mai mult timp pentru tine: timp care va fi de folos şi operelor tale, fiindcă — în definitiv — instrumentul eşti tu.

Dacă nu-L laşi, El nu te va lăsa.

Descurajarea este duşmanul perseverenţei tale. — Dacă nu lupţi împotriva descurajării, întâi vei deveni pesimist şi apoi căldicel. — Fii optimist.

Nu poţi „urca“. — Nu este de mirare: căderea aceea!…

   Perseverează şi vei „urca“. Aminteşte-ţi ce spune un autor spiritual: bietul tău suflet este asemeni unei păsări cu aripile încă împotmolite în noroi.

   Îţi trebuie sori din cer şi eforturi personale, mici şi constante, pentru a smulge aceste înclinări, aceste închipuiri, această decădere: acest noroi lipit de aripile tale.

   Şi te vei simţi liber. — Dacă perseverezi, vei „urca“.