Lista numerelor

Mortificare interioară. — Nu cred în mortificarea ta interioară când văd că dispreţuieşti, că nu practici, mortificarea simţurilor.

Ochii! Prin ei intră în suflet multe nelegiuiri. — Câte experienţe ca acelea ale lui David!… — Dacă vă păziţi privirea, vă veţi asigura paza inimii.

De ce trebuie să priveşti, dacă „lumea ta“ o porţi lăuntric?

A avut dreptate cine a spus că sufletul şi trupul sunt doi duşmani care nu se pot despărţi, şi doi prieteni care nu se pot vedea.

Citeam — tu şi eu — viaţa eroic de banală a acelui om al lui Dumnezeu. — Şi l-am văzut luptând, luni şi ani de-a rândul (ce „contabilitate“, aceasta a examenului de conştiinţă!), la ora micului dejun: azi învingea, mâine era învins… Nota: „nu am mâncat unt…, am mâncat unt!“

   De ne-am putea trăi şi noi — tu şi eu —… „tragedia“ untului.

Postul riguros este o pocăinţă foarte plăcută lui Dumnezeu. — Dar, tot „ajutându-ne“ între unii şi alţii l-am îndulcit… Nu-i nimic — din contra —, cu aprobarea îndrumătorului tău spiritual, să urmezi şi tu această practică în mod frecvent.

Pătrunde în rănile lui Cristos cel răstignit. — Acolo vei învăţa să-ţi înfrânezi simţurile, vei avea viaţă interioară şi-i vei oferi Tatălui, neîncetat, durerile Domnului şi ale Mariei, ca să plăteşti pentru datoriile tale şi pentru toate datoriile oamenilor.

În ziua în care te ridici de la masă fără să fi făcut o mică mortificare, să ştii că ai mâncat ca un păgân.

Dacă vreţi să vă dăruiţi lui Dumnezeu în lume, înainte de a fi savanţi — ele nu au nevoie să fie savante: suficient să fie prudente — trebuie să fiţi spirituali, foarte uniţi cu Domnul prin rugăciune: trebuie să purtaţi o mantie invizibilă, care să acopere toate şi pe fiecare din simţurile şi potenţele voastre: rugăciune, rugăciune şi rugăciune; ispăşire, ispăşire şi iar ispăşire.