Lista numerelor

Te îngrijeşti numai de formarea culturii tale. — Şi e nevoie să-ţi formezi sufletul. — Astfel vei lucra cum se cuvine, pentru Cristos: pentru ca El să domnească în lume, e nevoie să existe oameni care, cu privirea îndreptată spre cer, să se dedice în mod prestigios tuturor activităţilor omeneşti, şi, pornind de la acestea, să exercite în tăcere — şi eficient — un apostolat cu caracter profesional.

Nu destăinui cu uşurinţă amănuntele intime ale apostolatului tău: nu vezi că e plină lumea de neînţelegeri egoiste?

Mereu spectacolul! — Îmi ceri fotografii, grafice, statistici.

   Nu-ţi trimit acest material, pentru că — îmi pare foarte respectabilă atitudinea contrarie — aş crede apoi că fac un lucru privitor la cele pământeşti… în vreme ce locul pe care vreau eu să-l privească lucrul meu este cerul.

A străluci ca o stea…, dor de înălţimi şi de lumină aprinsă în cer?

   Mai bine: a arde ca o torţă, ascuns, aprinzând cu focul tău tot ce atingi. — Acesta este apostolatul tău: pentru aceasta te afli pe pământ.

A goni, a goni!… A face, a face!… Febră, nebunie a mişcării… Uimitoare edificii materiale…

   Spiritualiceşte: scânduri de brad, stămburi ieftine, mucava revopsită … a goni!, a face! — Şi lume multă alergând: dus şi întors.

   Căci ei stăruie cu gândul la clipa de acum: „se află“ mereu „în prezent“. — Tu… trebuie să vezi lucrurile prin prisma eternităţii, „având în prezent“ sfârşitul şi trecutul…

   Linişte. — Pace. — Viaţă intensă interioară. Fără goană, fără nebunia schimbării locului, de unde ţi-e dat să trăieşti, ca o puternică maşină de electricitate spirituală, câtor oameni le vei da lumină şi energie!…, fără a-ţi pierde tăria şi lumina.

Vrei să fii martir. — Eu îţi voi pune un martiriu la îndemână: să fii apostol şi să nu te numeşti apostol, să fii misionar — cu misiune — şi să nu te numeşti misionar; să fii om al lui Dumnezeu şi să pari un om din lume: să treci nebăgat în seamă!

Este prea simplistă judecata ta atunci când cântăreşti valoarea operelor de apostolat, după ceea ce se vede. — Cu acest criteriu, vei prefera un chintal de cărbuni unui pumn de diamante.

„Nonne cor nostrum ardens erat in nobis, dum loqueretur in via?“ — Oare nu ardea în noi inima când ne vorbea pe drum?

   Aceste cuvinte ale ucenicilor din Emaus, dacă eşti apostol, ar fi trebuit să vină spontan pe buzele colegilor tăi de serviciu, după ce te-au întâlnit pe drumul vieţii lor.

Dacă vreţi să vă dăruiţi lui Dumnezeu în lume, înainte de a fi savanţi — ele nu au nevoie să fie savante: suficient să fie prudente — trebuie să fiţi spirituali, foarte uniţi cu Domnul prin rugăciune: trebuie să purtaţi o mantie invizibilă, care să acopere toate şi pe fiecare din simţurile şi potenţele voastre: rugăciune, rugăciune şi rugăciune; ispăşire, ispăşire şi iar ispăşire.

Cei care, lăsând altora acţiunea, se roagă şi suferă, nu vor străluci aici, dar cu cât folos va lumina coroana lor în Împărăţia Vieţii! Binecuvântat să fie „apostolatul suferinţei“!

Este adevărat că am numit apostolatul tău discret „tăcută şi operativă misiune“. — Şi n-am nimic de rectificat.