Lista numerelor

Când i s-a propus să se angajeze personal, reacţia lui a fost următoarea: „în acest caz, aş putea face asta… ar trebui să fac cealaltă…”.

– I s-a răspuns: „Aici nu se tocmim cu Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu, invitaţia Domnului, este ori, ori, aşa cum e. Trebuie să te hotărăşti – înainte! – fără nicio rezervă şi cu mult curaj sau să pleci. «Qui non est mecum…» – cel care nu este cu mine este împotriva mea”.

De la lipsa de generozitate la lipsa de entuziasm nu este decât un pas.

Cineva pe care îl cunoşti, foarte inteligent, un bun cetăţean şi un om cinstit, spunea: „să îndeplineşti legea, dar cu măsură, fără să depăşeşti limitele, cu moderaţie”.

Şi adăuga: „să păcătuieşti?, nu, dar nici să te dăruieşti”.

Îţi provoacă într-adevăr milă aceşti oameni meschini, calculaţi, incapabili să se sacrifice, să se devoteze unui ideal nobil.

Seninătate, cutezanţă! Cu aceste virtuţi vei pune în derută coloana a cincea a celor slabi, a fricoșilor, a trădătorilor.

Te joci cu tentaţiile, te pui în primejdie, glumești cu văzul şi cu imaginaţia, vorbești… prostii. – Şi apoi te înspăimântă că îndoielile, scrupulele, tulburările, tristeţea şi descurajarea te hărţuiesc.

– Trebuie să fii de acord că eşti prea puţin consecvent.

Cum vei ieşi din această stare de lipsă de entuziasm, de jalnică lâncezeală, dacă nu faci nimic? Lupţi foarte puţin şi când faci un efort, îl faci parcă cu furie şi cu proastă dispoziţie, aproape cu dorinţa ca slabele tale eforturi să nu producă niciun efect, pentru a te autojustifica: pentru a nu cere mai mult de la tine însuţi şi să nu ți se ceară mai mult.

– Îndeplinești voința ta şi nu pe aceea a lui Dumnezeu. Dacă nu te schimbi cu adevărat, nu vei fi fericit şi nu vei obţine pacea care-ţi lipseşte acum.

– Umileşte-te în faţa lui Dumnezeu şi încearcă să vrei cu adevărat.

De acord: te porți așa cum se cuvine… Dar lasă-mă să fiu sincer cu tine: dacă vei continua în ritmul acesta atât de lipsit de vigoare – recunoaște – nu numai că nu vei fi deloc fericit, ci și rămâi foarte departe de sfinţenie.

– De aceea, te întreb: te porți într-adevăr așa cum se cuvine? Nu ai cumva o idee greşită despre cuviință?

Astfel, hoinărind, cu această frivolitate interioară și exterioară, cu aceste ezitări în fața tentațiilor și cu acest a vrea fără să vrei, este imposibil să avansezi în viața interioară.

Ai comentat cu un aer de frondă şi nesigur: unii urcă şi alţii coboară… Şi alţii – ca mine – suntem mai înceți pe drum.

Nepăsarea ta m-a întristat şi am adăugat: pe trândavi îi târăsc cei care urcă şi, de obicei, cu și mai multă forță, cei care coboară. Gândeşte-te la penibila rătăcire în care eşti pe cale să te afunzi: preasfințitul episcop de Hippona a spus-o deja: a nu înainta înseamnă a merge îndărăt.

Eziţi să te avânţi în a vorbi despre Dumnezeu, despre viaţa creştină, despre vocaţie… pentru că nu vrei să îi faci pe alţii să sufere? Uiţi că nu tu eşti acela care cheamă oamenii, ci El: «ego scio quos elegerim» – îi cunosc bine pe cei pe care i-am ales.

Pe lângă aceasta, aş fi mâhnit dacă acest fals respect ar ascunde comoditate sau nepăsare: la urma urmei, tu preferi o biată prietenie omenească, prieteniei lui Dumnezeu?

Nu vrei nici una – răul –, nici alta – binele –… Şi, astfel, şchiopătând de ambele picioare, pe lângă faptul că greşeşti drumul, viața ta rămâne plină de gol.

«In medio virtus…» – Virtutea se află pe linia de mijloc, spune o maximă înţeleaptă, pentru a ne îndepărta de extremisme. – Dar să nu cazi în greşeala de a transforma acest sfat într-un eufemism, pentru a-ţi ascunde delăsarea, viclenia, nepăsarea, lipsa de idealuri, conformismul.

Meditează asupra acestor cuvinte ale Sfintei Scripturi: „Ah, dacă ai fi rece sau cald! Dar din moment ce nu eşti nici rece, nici cald, ci călduţ, te voi scuipa din gura mea”.