Lista numerelor

Astfel, hoinărind, cu această frivolitate interioară și exterioară, cu aceste ezitări în fața tentațiilor și cu acest a vrea fără să vrei, este imposibil să avansezi în viața interioară.

Sunt în viaţa ta două elemente care nu se potrivesc: capul și sentimentul.

Inteligența – luminată de credință – îţi arată clar nu numai drumul, ci şi diferenţa dintre moduleroic și cel stupid de a-l parcurge. Mai ales, te aşază în faţa măreţiei şi frumuseţii divine ale lucrărilor pe care Sfânta Treime le încredinţează mâinilor noastre.

Sentimentul, în schimb, se leagă de tot ceea ce dispreţuieşti, chiar și atunci când îl consideri demn de dispreț. Este ca şi cum o mie de fleacuri pândesc cea mai mică ocazie și de îndată ce – din cauza oboselii fizice sau a pierderii viziunii supranaturale – sărmana ta voinţă slăbeşte, aceste nimicuri se acumulează și se agită în imaginaţia ta până când formează un munte care te apasă şi te descurajează: greutăţile muncii; împotrivirea față de ascultare; lipsa de mijloace; mirajul unei vieţi uşoare; tentaţii mici şi mari, respingătoare; puseuri de sensibilitate; oboseala; gustul amar al mediocrităţii spirituale… Şi, câteodată, şi teama: teama pentru că ştii că Dumnezeu vrea ca tu să fii sfânt şi nu eşti.

Îngăduie-mi să-ţi vorbesc fără menajamente. Ai prea multe „motive” să îți întorci spatele şi îţi lipseşte îndrăzneala de a răspunde harului pe care El ţi l-a acordat, căci te-a chemat ca să fii un alt Cristos, «ipse Christus» – Cristos însuşi. Ai uitat mustrarea pe care Domnul Nostru i-a adresat-o Apostolului: „harul meu îţi este de ajuns”, care este o confirmarea faptului că dacă vrei, poţi.

Pentru a înainta în viaţa interioară şi în apostolat, nu evlavia sensibilă este necesară, ci o disponibilitate hotărâtă și generoasă a voinței de a răspunde la cerințele divine.

Fără Domnul nu vei putea face niciun singur pas ferm. – Această certitudine că ai nevoie de ajutorul Lui te va face să te unești mai mult cu El, cu încredere puternică, perseverentă, plină de bucurie şi de pace, chiar dacă drumul devine greu.

Iată care este marea diferenţă dintre modul natural de a lucra şi cel supranatural. Primul începe bine, dar slăbeşte pe parcurs. Al doilea începe la fel de bine…, dar apoi se străduiește să continue și mai bine.

Nu este rău să te comporţi bine pentru motive omeneşti nobile. – Dar… ce diferenţă, când te conduc motivele supranaturale!

Văzând bucuria de a face o muncă atât de grea, un prieten a întrebat: dar toate aceste sarcini le îndepliniţi din entuziasm? – Și i s-a răspuns, cu bucurie şi cu seninătate: „din entuziasm?”… „Nicidecum!” «per Dominum Nostrum Iesum Christum!» – Prin Domnul Nostru Isus Cristos, care ne aşteaptă mereu.

Lumea are nevoie să-i trezim pe somnoroşi, să-i încurajăm pe cei timizi, să-i conducem pe cei dezorientaţi; într-un cuvânt, să-i înrolăm în rândurile lui Cristos, ca să nu se irosească atâta energie.

Poate că și pe tine te-ar ajuta această reamintire a lucrurilor supranaturale care arată sensibilitatea dragostei plină de disponibilitate. Un suflet foarte dăruit Domnului repeta atunci când se confrunta cu ceea ce i se cerea: „acum este timpul să te hotărăşti cu adevărat să faci ceva ce merită”.

Ce perfecţiune creştină vrei să atingi, dacă urmezi întotdeauna capriciul tău, „ceea ce-ţi place”…? Dacă nu le combaţi, toate aceste defecte ale tale vor da rodul logic al lucrărilor proaste. Iar voința ta – care nu va fi călită într-o luptă perseverentă – nu-ți va sluji la nimic când va veni o situație dificilă.

Faţada nu este decât energie şi soliditate. – Dar ce slăbiciune şi ce lipsă de voinţă în interior! – Menține fermă decizia ca virtuțile să nu se transforme într-o mască, ci în obiceiuri care îți definesc caracterul.

„Cunosc pe unii şi pe unele care nu au forța nici măcar de a cere ajutor”, îmi spuneai tu, plin de dezgust şi de durere. – Nu trece pe lângă ei; voinţa ta de a te salva şi de a-i salva poate servi ca punct de plecare pentru convertirea lor. Mai mult, dacă te gândeşti bine, vei băga de seamă că şi ţie ţi s-a întins o mână.