Lista numerelor

Hotărârile de guvern, luate cu uşurinţă de către o singură persoană, se nasc întotdeauna, sau aproape întotdeauna, influențate de o viziune unilaterală asupra problemelor.

– Oricât de bune ar fi pregătirea şi talentul tău, trebuie să-i asculţi pe cei care împart cu tine această sarcină de conducere.

Încearcă să fii drept şi obiectiv în munca ta de guvernare. Evită această înclinare a celor care au tendinţa de a vedea mai degrabă – şi câteodată, doar – ceea ce nu merge, greşelile.

– Umple-te de bucurie, sigur că Domnul a acordat tuturor capacitatea de a se face sfinţi, tocmai luptând împotriva defectelor lor personale.

Trebuie ca oamenii să fie învăţaţi să muncească – fără să exagerăm pregătirea: „a face” înseamnă şi a se forma –, şi să accepte dinainte imperfecţiunile inevitabile. Mai binele este duşmanul binelui.

Să nu ai niciodată încredere doar în organizare.

A guverna, de multe ori, constă în a ști „să tragi” de oameni, cu răbdare şi afecţiune.

Buna guvernare nu ignoră flexibilitatea necesară, fără să cadă în lipsa de exigenţă.

Oamenii mediocri, mediocri ca inteligenţă și ca spirit creştin, când sunt învestiţi cu o autoritate, se înconjoară cu proşti: vanitatea îi face să-şi închipuie, greşit, că astfel nu vor pierde niciodată puterea.

Înţelepţii, în schimb, se înconjoară de persoane competente – care adaugă științei curăția vieții –, şi fac din ei oameni ai guvernării. Umilinţa lor nu-i înşală, căci – ridicându-i pe ceilalţi – se înalţă pe ei înşişi.

Tu, care ocupi o funcție de răspundere, aminteşte-ţi, când îţi îndeplinești îndatorirea: realizările personale dispar odată cu persoana care s-a făcut indispensabilă.

O regulă fundamentală a bunei guvernări: diviziunea responsabilităţilor, fără ca aceasta să însemne a căuta comoditate sau anonimatul. Insist: a împărţi responsabilităţile, cerând fiecăruia să dea socoteală de sarcina sa, pentru a putea „da socoteală” lui Dumnezeu, și sufletelor, dacă este necesar.