Lista numerelor

Când guvernezi, după ce te gândeşti la binele comun, trebuie să ții seama de faptul că – în domeniul spiritual și în cel civil – este greu ca o normă să fie pe placul tuturor.

– Niciodată nu plouă după gustul tuturor!, spune înţelepciunea populară. Dar acesta, să nu te îndoiești, nu este un defect al legii, ci revolta nejustificată a orgoliului sau a egoismului unora puțini la număr.

Ordine, autoritate, disciplină… – Ei ascultă, dacă ascultă, şi surâd cu cinism, pretextând – și femei, și bărbați – că îşi apără libertatea.

Sunt aceiaşi care, apoi, pretind să le respectăm rătăcirile sau să ne obişnuim cu ele. Ei nu înţeleg – şi cât de vulgare sunt protestele lor – ca apucăturile lor să nu fie – nu pot fi! – acceptate de autentica libertate a celorlalţi.

Cei ce călăuzesc activităţile spirituale trebuie să se intereseze de tot ce este omenesc, pentru a-l ridica la ordinul supranaturalului şi pentru a-l diviniza.

Ceea ce nu poate fi divinizat, să nu te amăgești, nu este uman, ci este „animalic”, impropriu unei creaturi raţionale.

Autoritate. – Ea nu constă din aceea că rangul superior „ţipă” la cel inferior, iar acesta la cel și mai jos.

Cu acest criteriu – o caricatură a autorităţii –, pe lângă evidenta lipsă a carității și a politeții umane, nu se obține decât faptul că acela care conduce se îndepărtează de cei guvernați, pentru că nu îi slujește: mai mult, îi folosește

Nu fi dintre cei care, neştiind să-şi conducă propria casă, încearcă să se amestece în conducerea caselor celorlalți.

Dar… crezi cu adevărat că ştii totul pentru că ai fost învestit cu autoritate?

– Ascultă-mă bine: guvernantul bun „ştie” că poate, că trebuie!, să înveţe de la ceilalţi.

Libertate de conştiinţă: nu! – Câte rele a adus popoarelor şi oamenilor această jalnică eroare, care permite să se acţioneze împotriva propriilor obligații intime.

Libertate „a conştiinţelor”, da: ea înseamnă datoria de a urma acest imperativ interior…, dar după ce s-a primit o pregătire serioasă.

A guverna nu înseamnă a mortifica.

Tu, care ocupi un post de guvernământ, meditează profund la aceasta: instrumentele cele mai puternice şi cele mai eficace, dacă sunt prost mânuite, se știrbesc, se uzează şi devin inutilizabile.

Hotărârile de guvern, luate cu uşurinţă de către o singură persoană, se nasc întotdeauna, sau aproape întotdeauna, influențate de o viziune unilaterală asupra problemelor.

– Oricât de bune ar fi pregătirea şi talentul tău, trebuie să-i asculţi pe cei care împart cu tine această sarcină de conducere.

Nu asculta niciodată denunţul anonim; este procedeul ticăloșilor.

Un criteriu pentru buna guvernare: materialul uman trebuie să fie luat aşa cum este şi să fie ajutat pentru a deveni mai bun, fără a fi, însă, niciodată dispreţuit.

Când rezolvi probleme, încearcă să nu exagerezi niciodată cu dreptatea până la a uita caritatea.

Rezistenţa unui lanţ se măsoară după veriga cea mai slabă.

Nu spune niciodată despre vreunul dintre subalternii tăi că este un incapabil. – Incapabilul eşti tu, pentru că nu ştii să-l pui acolo unde poate fi de folos.

Respinge ambiţia de a ajunge la onoruri; în schimb, gândește-te la instrumente, la îndatoriri, la eficiență. – Astfel, nu vei umbla cu stăruinţe după funcţii şi, dacă le vei căpăta, le vei aprecia la justa lor măsură: însărcinări în serviciul sufletelor.