Lista numerelor

«Ego palam locutus sum mundo»: Am predicat public în fața oamenilor, îi spune Isus lui Caiafa, când se apropie momentul de a-şi da Viaţa pentru noi.

– Şi, totuşi, sunt creştini care se ruşinează să-și manifeste «palam» – public – veneraţia lor pentru Domnul Nostru.

Crăciun. Tu îmi scrii: „de-a lungul acestei sfinte aşteptări a Mariei şi a lui Iosif, şi eu aştept Copilul, cu nerăbdare. Cât de fericit voi fi la Betleem! Presimt că voi fi cuprins de o bucurie fără margini. Şi cu El vreau să mă nasc, şi eu, din nou…”.

– De-ar fi adevărată această dorinţă a ta!

Iată-le, din nou, vechile tale nebunii… Iar apoi, când îţi revii, bagi de seamă puţina ta bucurie: îţi lipseşte umilinţa.

S-ar spune că te încăpăţânezi în a nu cunoaşte cea dea doua parte din parabola Fiului risipitor şi că rămâi legat de biata plăcere pe care ţi-o procură ghinda pe care o mănânci. Orgoliul ţi-e rănit de fragilitatea ta, nu te hotărăşti să ceri iertare: nu iei în considerare că, dacă te umileşti, te aşteaptă primirea bucuroasă a lui Dumnezeu, tatăl tău, serbarea pentru întoarcerea ta şi pentru noul tău început.

Se repetă aidoma scena cu invitaţii din parabolă. În cazul unora, teama, în cazul altora, treburile; în cazul celor mai mulţi… baliverne, scuze prosteşti.

Rezistă. Şi iată cum ajung: scârbiţi, complicaţi, abulici, plictisiţi, amărâţi. Atunci când este atât de uşor să primeşti invitaţia divină din fiece moment şi să trăieşti plin de bucurie, fericit.

«Hominem non habeo» – nu am pe nimeni care să mă ajute. Asta ar putea să spună, din păcate, mulți bolnavi și paralitici spiritual, care ar putea să slujească… şi ar trebui să slujească.

Doamne, fă să nu rămân niciodată indiferent în faţa sufletelor.

Lumea… – „Aceasta este treaba noastră” –. Și afirmi asta după ce ţi-ai întors privirea și capul spre cer, cu siguranţa plugarului care-şi trece privirea peste propria-i recoltă: – «regnare Christum volumus» – vrem ca El să domnească peste acest pământ care-I aparţine.

A fost promulgat un edict al lui Cezar Augustus, care ordona înregistrarea tuturor locuitorilor Israelului. Maria şi Iosif pornesc spre Bethleem. – Nu te-ai gândit că Domnul s-a slujit de respectarea, cu fidelitate, a unei legi pentru împlinirea profeției sale?

Iubeşte şi respectă normele unei vieţi sociale oneste și nu te îndoi că îndeplinirea ta loială a datoriei va fi, de asemenea, vehiculul prin care alţii descoperă corectitudinea creştină, fruct al iubirii divine, și Îl întâlnesc pe Dumnezeu.

Mă rog la Dumnezeu ca adolescenţa şi tinereţea lui Isus să-ţi servească drept model, când discuta cu învățații Templului, ca și atunci când lucra în atelierul lui Iosif.

Cei treizeci şi trei de ani ai lui Isus… treizeci au fost de tăcere şi de obscuritate, de ascultare şi de muncă…

Îmi scria un băiețandru: „idealul meu este atât de mare încât numai marea îl poate cuprinde”. – I-am răspuns: şi ce-i cu Tabernacolul, care este atât de „mic”? Şi cu atelierul atât de „comun” din Nazaret? – În măreţia lucrurilor obişnuite ne așteaptă El.

În faţa celor care reduc religia la un cumul de negaţii, sau care se mulţumesc cu un catolicism ambiguu; împotriva celor care vor să-L întoarcă pe Dumnezeu cu faţa la perete sau să-L surghiunească într-un colţ al sufletului… trebuie să afirmăm, cu vorbele şi cu acţiunile noastre, că aspirăm să facem din Cristos un autentic Rege al tuturor inimilor…, inclusiv ale lor.

Preocuparea nerăbdătoare și dezordonată pentru ascensiunea profesională poate ascunde amorul propriu sub aparența „slujirii sufletelor”. Cu ipocrizie – chiar așa, ipocrizie – ne justificăm, spunând că nu trebuie să nu profităm de anumite conjuncturi, anumite circumstanţe favorabile…

Întoarce-ţi ochii spre Isus: El este „Calea”. Conjuncturi şi circumstanţe „foarte favorabile” au apărut şi în anii vieţii sale ascunse, pentru a anticipa viaţa sa publică. La doisprezece ani, de exemplu, când întrebările şi răspunsurile Lui i-au umplut de admiraţie pe doctorii în lege… Dar Isus Cristos a îndeplinit Voinţa Tatălui Său şi a aşteptat, a ascultat.

– Fără a pierde această sfântă ambiţie a ta de a duce lumea întreagă la Dumnezeu, când vei simţi nevoia să iei aceste iniţiative personale, – poate din dorinţa de a dezerta –, aminteşte-ţi că şi tu trebuie să asculţi şi să te ocupi de această sarcină obscură, puţin strălucitoare, atâta vreme cât Domnul nu-ţi va cere altceva: El îşi are timpul Lui şi căile Sale.

Trei zile şi trei nopţi L-a căutat Maria pe Fiul ei care s-a rătăcit. Fie ca tu şi eu să putem, de asemenea, să spunem că voinţa noastră de a-L găsi pe Isus nu are odihnă!

Ascultă-mă bine: lucrurile sfinte, când le vezi în mod sfânt, când le trăieşti zilnic într-un mod sfânt…, nu se transformă în „lucruri de fiecare zi”. Toată activitatea lui Isus Cristos pe acest pământ a fost omenească, şi divină!