Care sunt, în opinia dumneavoastră, funcţiile ce le revin asociaţiilor sau sindicatelor studenţeşti? Cum trebuie să fie privite relaţiile lor cu autorităţile academice?

Îmi cereţi o judecată asupra unei probleme foarte ample. Prin urmare nu mă voi opri la detalii, ci voi expune numai câteva idei generale. Cred că asociaţiile studenţeşti trebuie să intervină în activităţile specific universitare. Trebuie să existe nişte reprezentanţi – aleşi în mod liber de colegii lor – care să fie în legătură cu autorităţile academice, conştienţi că este necesar să lucreze la unison, având o sarcină comună: iată altă ocazie potrivită de a face cu adevărat o faptă bună.

Este nevoie de un statut care să reglementeze modul în care această sarcină se realizează eficient, corect şi raţional: subiectele trebuie să fie bine gândite, bine tratate; dacă soluţiile propuse sunt cercetate în profunzime, născute din dorinţa de a construi şi nu din aceea de a stârni păreri contradictorii, atunci capătă o autoritate internă care le face să se impună singure.

Pentru toate acestea este nevoie ca reprezentanţii asociaţiilor să dispună de o formare temeinică, să respecte în primul rând libertatea celorlalţi, dar şi propria libertate, cu responsabilitatea corespunzătoare; să nu dorească să iasă în evidenţă şi nici să-şi atribuie calităţi pe care nu le au, ci să urmărească binele Universităţii, adică binele colegilor lor. Iar cei care aleg trebuie să-şi desemneze reprezentanţii pe baza acestor calităţi şi nu a unor raţiuni străine de eficienţa Universităţii lor. Numai astfel Alma Mater va fi un cămin al păcii, o oază de preocupări senine şi generoase, care să înlesnească studiul şi formarea tuturor.