Te înţeleg perfect când îmi scrii despre apostolatul tău: „voi face trei ore de rugăciune, împreună cu fizica. Va fi un bombardament pentru ca să «cadă» o altă poziție, care se găseşte la celălalt capăt al mesei din bibliotecă… şi cu care aţi făcut cunoştinţă, când aţi trecut pe aici”.

Îmi amintesc de bucuria ta, când mă ascultai spunând că între rugăciune şi muncă nu trebuie să fie o ruptură.