RUGĂCIUNE

Conştienţi de îndatoririle noastre, vom petrece oare o zi întreagă fără a ne aminti că avem un suflet? Din meditaţia noastră zilnică trebuie să se nască rectificarea constantă, ca să nu ne abatem din drum.

Dacă părăseşti rugăciunea, trăieşti, mai întâi, din rezervele tale spirituale… şi apoi, din înşelătorie.

Meditaţie. – Durată fixă și oră fixă. Dacă nu, meditația se va adapta la comoditatea noastră: aceasta este o lipsă de mortificare. Iar rugăciunea fără mortificare este puţin eficace.

Îţi lipseşte viaţa interioară: pentru că nu aduci în rugăciune preocupările alor tăi, nici apostolatul; pentru că nu te străduieşti să vezi limpede, să iei hotărâri concrete şi să le pui în practică, pentru că nu ai o viziune supranaturală în studiul tău, în munca ta, în conversaţiile tale, în raporturile tale cu ceilalţi…

– Ce se întâmplă, deci, cu prezenţa lui Dumnezeu, consecinţă şi manifestarea rugăciunii tale?

Nu?... Pentru că nu ai avut timp? – Timp, ai. Mai mult, ce fel de lucrări vor fi lucrările tale, dacă nu ai meditat asupra lor în prezența Domnului, ca să le pui în ordine? Fără această conversaţie cu Dumnezeu, cum vei îndeplini perfect munca ta zilnică? – Ascultă, este ca şi cum ai invoca lipsa de timp ca să studiezi, pentru că eşti prea ocupat să dai lecții… Fără să studiezi, nu poţi da lecţii bune.

Rugăciunea trece înainte de toate. Dacă înţelegi aceasta şi nu o pui în practică, nu-mi spune că-ţi lipseşte timpul: pur și simplu nu vrei s-o faci!

Rugăciune, cât mai multă rugăciune! – Aceasta pare să fie o incoerenţă acum, în perioada examenelor, când munca este mai intensă… Ba da, ai nevoie şi nu numai de rugăciunea obișnuită, ca practică de pietate; rugăciune și în momentele de răgaz, rugăciune între două îndatoriri, în loc să-ţi laşi spiritul să hoinărească prosteşte.

Nu contează dacă – în pofida eforturilor tale –nu reuşeşti să te concentrezi și să te reculegi. Această meditaţie poate avea o valoare mult mai mare decât aceea pe care ai făcut-o, confortabil, în paraclis.

Un obicei eficient pentru a obține prezența lui Dumnezeu: în fiecare zi, prima audienţă este cu Isus Cristos.

Rugăciunea nu este o prerogativă a călugărilor: este datoria creştinilor, bărbaţi şi femei din lume, care se ştiu a fi copiii lui Dumnezeu.

Desigur, trebuie să-ţi urmezi drumul: acela al unui om de acţiune… cu vocaţie contemplativă.

Un catolic fără rugăciune? …Este ca un soldat fără arme.

Mulţumeşte-I Domnului pentru marele bine pe care ţi l-a dăruit, făcându-te să înţelegi că „un singur lucru este necesar”. – Şi, odată cu mulțumirea, să nu lipsească în nicio zi rugăciunea ta, pentru cei care încă nu Îl cunosc sau nu L-au înţeles.

Când încercau să te „pescuiască”, te întrebai de unde își trăgeau ei forţa şi acel foc care arde totul. – Acum, fiindcă te rogi, ți-ai dat seama că rugăciunea este izvorul care curge în jurul adevăraţilor copii ai lui Dumnezeu.

Minimalizezi meditaţia… Nu cumva ți-e teamă, nu cumva cauţi anonimatul, pentru că nu îndrăznești să Îi vorbeşti lui Cristos faţă în faţă? – Vezi că sunt mai multe feluri de a „minimaliza” meditația, deși afirmi că o practici.

Rugăciunea: este timpul intimităților sfinte și al hotărârilor ferme.

Cât de mult bun simţ era în rugăciunea acelui suflet care spunea: Doamne, nu mă părăsi, nu vezi că este „altcineva” care mă trage de picioare?

Va înflăcăra Domnul din nou sufletul meu? – Te asigură că da mintea ta şi forţa adâncă a unei dorinţe îndepărtate, care este poate speranţă… – În schimb, inima şi voinţa ta – ai prea mult dintr-una şi prea puţin din cealaltă – sunt amândouă cuprinse de o melancolie paralizantă şi crispată, ca o grimasă, ca o ironie amară.

Ascultă promisiunea Duhului Sfânt: „curând va veni Acela care trebuie să vină şi El nu va întârzia. Între timp, cel drept va trăi din credinţă”.

Adevărata rugăciune, aceea care absoarbe individul în întregime, nu este favorizată atât de mult de singurătatea deşertului, cât de reculegerea interioară.

Ne-am făcut rugăciunea de seară în câmp, la căderea nopţii. Probabil că am arătat puţin ciudat pentru un spectator care nu ştia despre ce este vorba: aşezaţi pe pământ într-o linişte întreruptă doar de citirea punctelor meditaţiei.

Această rugăciune făcută în câmp, „încordându-ne din greu” – pentru toți cei care veniseră cu noi, pentru Biserică, pentru suflete, s-a dovedit plăcută Cerului şi fructuoasă: orice loc este propice pentru o asemenea întâlnire cu Dumnezeu.

Îmi place că în rugăciunea ta ai tendința să parcurgi mulți kilometri: contempli pământuri diferite de cele pe care calci; prin fața ochilor tăi defilează oameni din alte rase; auzi diverse limbi… Este ca un ecou al acelei porunci a lui Isus: «euntes docete omnes gentes» – Mergeţi şi învăţaţi lumea întreagă.

Pentru a ajunge departe, mereu mai departe, aprinde acest foc al dragostei în cei care-ţi sunt în preajmă: şi visurile tale, dorinţele tale, vor deveni realitate, mai devreme, mai mult şi mai bine!

Rugăciunea ta va fi câteodată în formă discursivă; alteori, poate mai rar, ea va fi plină de ardoare; şi de multe ori, poate, seacă, seacă, seacă… Dar ceea contează este că tu, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu te descurajezi.

Gândeşte-te la santinela din postul ei de gardă: ea nu ştie dacă regele sau şeful statului se află în palat; nu este la curent cu ceea ce face şi, în cele mai multe cazuri, personalitatea respectivă nu ştie cine o păzeşte.

– Nimic din toate acestea nu se întâmplă cu Domnul nostru. El trăieşte acolo unde trăieşti tu; Lui Îi pasă de tine; te cunoaşte şi îţi cunoaşte gândurile cele mai intime… nu părăsi postul de gardă al rugăciunii!

Priveşte ce ansamblu de motive neîntemeiate îţi prezintă duşmanul, pentru ca să părăseşti rugăciunea: „nu am timp” – când îl irosești în continuu – „nu este pentru mine”, „am inima uscată”.

Rugăciunea un este o chestiune de a spune sau de a simţi, ci de a iubi: Şi iubeşti, străduindu-te să îi spui ceva Domnului, chiasr dacă nu spui nimic.

„Un minut de rugăciune intensă este de ajuns”. – Spunea unul care nu se ruga niciodată.

– Crede un îndrăgostit că este suficient să privească intens, un minut, persoana iubită?

Acest ideal de a lupta – şi a învinge – în bătăliile lui Cristos nu va deveni realitate decât prin rugăciune şi sacrificiu, prin Credinţă şi Dragoste. – Aşadar… să ne rugăm, și să credem, și să suferim, şi să Iubim.

Mortificarea este puntea mobilă care ne ajută să ajungem mai uşor la intrarea în castelul rugăciunii.

Nu te descuraja: oricât de nedemnă ar fi persoana, cât de imperfectă ar părea rugăciunea, dacă aceasta se înalță umilă şi perseverentă, Dumnezeu o ascultă întotdeauna.

Doamne, nu merit să mă asculţi, pentru că sunt rău, spunea în rugăciunea lui un suflet pocăit. Şi adăuga: …acum, ascultă-mă, «quoniam bonus» – pentru că Tu eşti bun.

După ce i-a trimis pe discipoli ca să propovăduiască, Domnul i-a adunat, la întoarcere, şi i-a invitat să meargă cu El într-un loc izolat ca să se odihnească… Ce lucruri minunate i-a întrebat și le-a povestit Isus! Ei, bine… Evanghelia rămâne totdeauna actuală.

Te înţeleg perfect când îmi scrii despre apostolatul tău: „voi face trei ore de rugăciune, împreună cu fizica. Va fi un bombardament pentru ca să «cadă» o altă poziție, care se găseşte la celălalt capăt al mesei din bibliotecă… şi cu care aţi făcut cunoştinţă, când aţi trecut pe aici”.

Îmi amintesc de bucuria ta, când mă ascultai spunând că între rugăciune şi muncă nu trebuie să fie o ruptură.

Comuniunea sfinţilor: a experimentat-o acel tânăr inginer, când a spus: „Părinte, în ziua cutare, la ora cutare, am sesizat că v-ați rugat pentru mine”.

Acesta este şi acesta va fi întotdeauna primul ajutor fundamental pe care trebuie să-l dăm sufletelor: rugăciunea!

Obişnuieşte-te să spui rugăciuni vocale, dimineaţa, când te îmbraci, asemenea copiilor mici. Şi vei avea mai multă prezenţă a lui Dumnezeu, apoi, de-a lungul întregii zile.

Rozariul este foarte eficient pentru cei care folosesc drept arme inteligenţa şi studiul. Pentru că acest mod aparent monoton de a o implora pe Doamna Noastră, cum fac copiii cu mama lor, distruge în ei orice grăunte de mândrie deşartă şi de orgoliu.

„Fecioară neprihănită, ştiu bine că sunt un biet nenorocit, că nu fac decât să măresc în fiecare zi numărul păcatelor mele…”. Mi-ai spus că astfel îi vorbeai Doamnei Noastre, acum câtva timp.

Şi te-am sfătuit, cu toată siguranţa să reciți Sfântul Rozariu: binecuvântată monotonie de „Bucură-te, Marie”, care purifică monotonia păcatelor tale.

Iată un trist mod de a nu recita Rozariul: a-l lăsa pentru ultimul minut.

În momentul în care ne culcăm, îl recităm în grabă și fără să medităm asupra misterelor. Astfel, va fi greu să evităm rutina, care sufocă adevărata, unica pietate.

Rozariul nu se recită numai din vârful buzelor, mormăind acele „Bucură-te, Marie”, unele după altele. Aşa le spun bigoţii şi bigotele. – Pentru un creştin, rugăciunea vocală trebuie să se înrădăcineze în inimă, astfel încât, în timpul recitării Rozariului, mintea să poată să se scufunde în contemplaţia fiecărui mister.

Amâni mereu Rozariul pentru mai târziu şi sfârşeşti prin a-l omite, pentru că îţi este somn. – Dacă nu ai timp altcândva, recită-l pe stradă şi fără ca nimeni să observe. În plus, acest lucru te va ajuta să menții prezenţa lui Dumnezeu în tine.

„Rugaţi-vă pentru mine”, i-am cerut, cum o fac întotdeauna. Şi mi-a răspuns mirat: „dar vi s-a întâmplat ceva?”

A trebuit să-i explic că tuturor ni se întâmplă ceva, sau ceva se petrece cu cineva, în fiecare moment; şi am adăugat că atunci când lipseşte rugăciunea, „se întâmplă şi supără și mai multe lucruri”.

Reînnoieşte de-a lungul zilei actele tale de căinţă; vezi, Isus este ofensat întruna şi, din păcate, acţiunile de reparaţie nu merg în acelaşi ritm.

De aceea, nu am contenit să repet: actele de căință, cu cât se fac mai multe, cu atât este mai bine! Fii ecoul vorbelor mele, prin viaţa şi sfaturile tale.

Cât de încântătoare este scena Bunei Vestiri! – Maria – de câte ori am meditat noi asupra acestui lucru! – se reculege în rugăciune…, își foloseşte cele cinci simţuri şi toate puterile ei, pentru a vorbi cu Dumnezeu. În rugăciune ia cunoştinţă de Voinţa Divină şi prin rugăciune o face viaţă din viaţa ei: nu uita exemplul Sfintei Fecioare!