Să luăm alte exemple, de asemenea din viaţa obişnuită. Sfântul Paul le menţionează: Toţi atleţii se stăpânesc de la toate, dar ei o fac pentru a primi o cunună pieritoare, pe când noi una nepieritoare¹⁷. Este suficient să aruncaţi o privire în jurul vostru. Priviţi la câte sacrificii se supun, de bună voie sau siliţi, oamenii, pentru a avea grijă de corpul lor, pentru a-şi apăra sănătatea, pentru a dobândi stima altora... Nu vom fi noi în stare să ne punem în mişcare în faţa acestei imense dragoste a lui Dumnezeu la care atât de rău răspunde omenirea, mortificând ceea ce trebuie mortificat, ca mintea noastră şi inima noastră să trăiască mai atente faţă de Domnul?

S-a răsturnat într-un asemenea mod sensul creştin în multe conştiinţe încât, când se vorbeşte despre mortificare şi penitenţă, oamenii se gândesc doar la acele posturi şi cilicii care sunt menţionate în admirabilele relatări din unele biografii ale sfinţilor. Începând această meditaţie, am pus premisa evidentă că trebuie să îl imităm pe Isus Cristos, ca model de comportament. Cu siguranţă, a pregătit începutul predicării sale retrăgându-se în deşert, pentru a posti timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi¹⁸, dar înainte şi după aceea a practicat virtutea cumpătării cu atâta naturaleţe, încât inamicii săi au profitat de aceasta pentru a-l eticheta calomnios drept mâncău şi beţivan, prieten cu vameşii şi cu păcătoşii¹⁹.