Lista numerelor

Dumnezeu ne vrea sfinţi

Voi şi eu facem parte din familia lui Cristos, pentru că el ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea lui prin dragoste, el ne-a rânduit mai dinainte pentru înfiere prin Isus Cristos, pentru sine, după buna plăcere a voii sale⁵. Această alegere gratuită, pe care am primit-o de la Domnul, ne indică un scop bine determinat: sfinţenia personală, după cum ne repetă insistent sfântul Paul: Haec est voluntas Dei: sanctificatio vestra⁶, aceasta este voinţa lui Dumnezeu: sfinţirea voastră. Să nu uităm, prin urmare: suntem în ţarcul Învăţătorului, pentru a cuceri această culme.

Am predicat constant această posibilitate supranaturală şi umană, pe care Tatăl nostru, Dumnezeu, o pune în mâinile fiilor săi: participarea la răscumpărarea pe care o face Cristos. Mă umple de bucurie să găsesc această doctrină în textele părinţilor Bisericii. Sfântul Grigore cel Mare spune: Creştinii scapă de demoni, când dezrădăcinează răul din inima celorlalţi cu îndemnul lor la bine... Punerea mâinilor asupra bolnavilor pentru a-i vindeca, se face atunci când se observă că aproapele dă semne de slăbiciune în a face bine şi i se oferă ajutor în mii de moduri, întărindu-l prin exemplu. Aceste miracole sunt cu atât mai mari cu cât se petrec în domeniul spiritual, dând viaţă nu trupurilor, ci sufletelor. Şi voi, dacă nu vă delăsaţi, veţi putea face aceste miracole, cu ajutorul lui Dumnezeu²⁰.

Dumnezeu vrea ca toţi să se mântuiască: aceasta este o invitaţie şi o responsabilitate, care apasă asupra fiecăruia dintre noi. Biserica nu este o redută pentru privilegiaţi. Oare marea Biserică este o mică parte a lumii? Marea Biserică este lumea întreagă²¹. Aşa scria sfântul Augustin, adăugând: Spre orice loc te-ai îndrepta, acolo este Cristos. Ai prin moştenire toate colţurile pământului; vino, ia-le în stăpânire pe toate cu mine²². Vă amintiţi cum erau plasele? Încărcate, gata să se rupă: nu încăpeau mai mulţi peşti. Dumnezeu aşteaptă cu ardoare să i se umple casa²³; este Tată, şi îi place să trăiască cu toţi fiii în jur.

Fie ca mama lui Dumnezeu şi mama noastră să ne protejeze, cu scopul ca fiecare dintre noi să poată sluji Biserica în plenitudinea credinţei, cu darurile Duhului Sfânt şi cu viaţa contemplativă. Fiecare îndeplinind îndatoririle personale care îi revin; fiecare cu meseria şi cu profesia sa şi, îndeplinind obligaţiile stării sale, să îl mărească cu bucurie pe Domnul.

Iubiţi Biserica, slujiţi-o cu bucuria conştientă a celui care a ştiut să se hotărască pentru această slujire din dragoste. Şi dacă am vedea că unii merg fără speranţă, precum cei doi din Emaus, să ne apropiem cu credinţă – nu în nume propriu, ci în numele lui Cristos –, pentru a-i asigura că promisiunea lui Isus nu poate să nu se îndeplinească, a-i asigura că el veghează asupra miresei sale mereu, că nu o abandonează. Că vor trece tenebrele, pentru că suntem fii ai luminii⁴⁹ şi suntem chemaţi la viaţa veşnică.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: Iată, eu fac toate noi. Şi a spus: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt sigure şi adevărate. Apoi mi-a zis: S-a sfârşit! Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârşitul. Celui care îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel care va birui şi va moşteni aceste lucruri, eu îi voi fi Dumnezeu şi el îmi va fi fiu⁵⁰.