Lista numerelor

Aici suntem, consummati in unum¹!, în unitate de cerere şi de intenţii, dispuşi să începem acest timp de conversaţie cu Domnul, cu dorinţa reînnoită de a fi instrumente eficiente în mâinile sale. În faţa lui Isus în Preasfântul Sacrament – cât îmi place să fac un act de credinţă explicită în prezenţa reală a Domnului în Euharistie! – aprindeţi şi mai mult în inimile voastre râvna de a transmite, cu rugăciunea voastră, o zvâcnire plină de forţă, care să ajungă în toate locurile de pe pământ, până în ultimul colţ al planetei unde există un om care să îşi risipească generos existenţa în slujba lui Dumnezeu şi a sufletelor. Pentru că, datorită realităţii inefabile a comuniunii sfinţilor, suntem solidari – cooperatori, spune sfântul Ioan² – în misiunea de a răspândi adevărul şi pacea Domnului.

Este firesc să ne gândim la modul nostru de a-l imita pe Învăţător; să ne oprim, să reflectăm, pentru a învăţa direct din viaţa Domnului câteva dintre virtuţile care trebuie să se remarce în viaţa noastră, dacă aspirăm cu adevărat să extindem împărăţia lui Cristos.

Isus Cristos, Domnul nostru, s-a întrupat şi a luat natura noastră, pentru a se arăta omenirii ca model al tuturor virtuţilor. Învăţaţi de la mine – este chemarea – că sunt blând şi umil cu inima⁵.

Mai târziu, când le explică apostolilor semnul după care vor fi recunoscuţi ca fiind creştini, nu spune: pentru că sunteţi umili. El este puritatea cea mai sublimă, mielul imaculat. Nimeni nu ar putea să îi întineze sfinţenia fără pată⁶. Dar nici nu spune: îşi vor da seama că sunt în faţa discipolilor mei pentru că sunteţi caşti şi curaţi.

A trecut prin această lume cu cea mai completă detaşare de bunurile pământeşti. Fiind Creator şi Domn al întregului Univers, îi lipsea chiar şi un loc unde să îşi rezeme capul⁷. Cu toate acestea, nu spune: Vor şti că sunteţi dintre ai mei, pentru că nu v-aţi agăţat de bogăţii. Rămâne patruzeci de zile şi nopţi în deşert, în post strict⁸, înainte de a se dedica predicării evangheliei. Şi, la fel, nu le spune alor săi: vor înţelege că îl slujiţi pe Dumnezeu, pentru că nu sunteţi mâncători şi băutori.

Trăsătura care îi va distinge pe apostoli, pe creştinii autentici din toate timpurile, am auzit-o: După aceasta – exact după aceasta – vă vor cunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii⁹.

Mi se pare perfect logic că fiii lui Dumnezeu au fost mereu mişcaţi – ca tine şi eu, în aceste momente – în faţa acestei insistenţe a Învăţătorului. Domnul nu stabileşte ca probă a fidelităţii discipolilor săi minunile sau miracolele nemaiauzite, deşi le-a conferit puterea de a le face, în Duhul Sfânt. Ce le spune? Vor şti că sunteţi discipolii mei dacă vă iubiţi unii pe alţii¹⁰.