Lista numerelor

Ce frumoasă este sfânta curăţie! Dar nu e sfântă, nici plăcută lui Dumnezeu, dacă o lipsim de iubire.

   Iubirea este sămânţa care va creşte şi va da roade extrem de gustoase dacă e stropită cu apa curăţiei.

   Fără iubire, curăţia e nerodnică, iar apele sale sterile transformă sufletele într-o mlaştină, într-o baltă dezgustătoare, din care ies aburi de trufie.

Când vei termina lucrul, fă-l şi pe cel al fratelui tău, ajutându-l, în Cristos, cu discreţie şi naturaleţe, astfel încât nici cel favorizat să nu-şi dea seama că faci mai mult decât se cuvine de drept.

   — Iată într-adevăr o nobilă virtute de fiu al lui Dumnezeu!

Te doare lipsa de iubire creştinească a aproapelui faţă de tine. Cât trebuie să-l doară pe Dumnezeu lipsa ta de iubire pentru El!

Să nu îngădui a gândi de rău pe nimeni, chiar dacă vorbele şi lucrările celui în cauză justifică o astfel de judecată.

Nu face critici negative: când nu poţi lăuda, taci.

Niciodată să nu-l vorbeşti de rău pe fratele tău, chiar dacă ai motive cu prisosinţă. — Mergi întâi la Sfântul Sacrament şi apoi mergi la Preot, părintele tău, şi uşurează-ţi sufletul cu el.

   — Şi cu nimeni altcineva.

Bârfa este noroiul care murdăreşte şi îngreunează apostolatul. — Se împotriveşte iubirii, destramă forţele, răpeşte pacea şi duce la pierderea unirii cu Dumnezeu.

Dacă eşti atât de păcătos, de ce te miri de păcatele altora?

După ce am văzut cum sunt folosite multe vieţi, întregi! (vorbă, vorbă, vorbă, cu toate consecinţele), tăcerea mi se pare mai necesară şi mai plăcută. — Şi înţeleg foarte bine de ce, Doamne, ceri socoteală pentru vorbele de clacă.

Este mai uşor să vorbeşti decât să faci. — Tu… care ai această limbă ascuţită — de secure — ai încercat vreodată, din întâmplare măcar, să faci „bine“ ceea ce, după părerea ta „autorizată“, ceilalţi fac mai puţin bine?

Asta se cheamă şoaptă, bârfă, pălăvrăgeală, intrigă, cancan, vorbe, insinuări… calomnie? josnicie?

   — E greu ca „rolul de judecător“, al celui ce nu are de ce să-l exercite, să nu ajungă în final „treabă de mahalagioaice“.

Cât suferă Dumnezeu şi cât rău face multor suflete — şi cât îi poate sfinţi pe alţii — nedreptatea celor „drepţi“!

„Salutaţi-i pe toţi sfinţii. Toţi sfinţii vă salută. Tuturor sfinţilor care trăiesc în Efes. Tuturor sfinţilor în Cristos Isus, care se află în Filipi“ — Nu-i aşa că este mişcătoare această formulă de salut — sfinţi! — pe care o foloseau primii credincioşi creştini pentru a se numi între ei?

   — Învaţă să te adresezi fraţilor tăi.

Ce mare este valoarea smereniei! — „Quia respexit humilitatem…” Mai presus de credinţă, de iubire, de puritate neprihănită, spune imnul fericit al Maicii noastre, în casa lui Zaharia:

   „Căci a căutat spre smerenia roabei sale şi iată că pentru aceasta mă vor ferici toate neamurile“.

Strădania fiecăruia dintre voi, separat, se dovedeşte ineficientă. — Dacă vă uneşte iubirea de Cristos, veţi fi uimiţi de eficienţă.

Adesea compar munca de apostolat cu o maşină: roţi dinţate, pistoane, ventiluri, şuruburi…

   Dar iubirea — iubirea ta — este lubrifiantul.