Lista numerelor

Nu fi mărginit. Mărește-ți inima până devine universală, „catolică“.

   Nu zbura ca o pasăre de curte, câtă vreme te poţi înălţa ca vulturii.

Egoist. — Tu mereu te gândeşti la „ale tale“. — Pari incapabil să simţi frăţia lui Cristos: în ceilalţi nu vezi fraţi; vezi doar trepte.

   Îţi prevăd o înfrângere categorică. — Iar când te vei prăbuşi, vei dori ca ceilalţi să-ţi împărtăşească dragostea creştinească pe care acum tu nu vrei să le-o împărtăşeşti.

Nu vei putea fi un conducător, dacă vezi masele doar ca pe un taburet pe care, urcându-te, să câştigi înălţime. — Vei fi conducător dacă te ambiţionezi să salvezi toate sufletele.

   Nu poţi trăi cu spatele la mulţime: trebuie să năzuieşti s-o faci fericită.

Nu presimţi că te aşteaptă mai multă pace şi mai mare unire dacă răspunzi acelui har extraordinar care îţi cere o detaşare totală?

   — Luptă pentru El, pentru a-I plăcea; dar întăreşte-ţi speranţa.

Ţi-e teamă că vei deveni rece şi nepăsător faţă de toţi. Atât de mult vrei să te desprinzi!

   — Lasă grija asta: dacă eşti al lui Cristos — în întregime al lui Cristos! — pentru toţi vei avea — tot de la Cristos — foc, lumină şi căldură.

Acel cuvânt de duh, gluma care nu a ieşit din gura ta: zâmbetul amabil pentru cel care te supără; acea tăcere în faţa acuzaţiei nedrepte; conversaţia ta plină de bunătate cu oameni greoi şi inoportuni; zilnica nebăgare de seamă a unui gest sau altul, supărător sau impertinent, din partea persoanelor cu care convieţuieşti… Toate acestea, cu perseverenţă, constituie adevărata mortificare interioară.

Să bem până la ultima picătură din cupa durerii în biata viaţă prezentă. — Ce importanţă are să suferi zece ani, douăzeci, cincizeci…, dacă apoi este cerul pentru totdeauna, pentru totdeauna…, pentru totdeauna?

   — Şi, mai ales — mai bine decât pentru acest motiv, „propter retributionem“ — ce importanţă are să suferi dacă suferi pentru a mângâia, pentru a-L bucura pe Domnul Dumnezeul nostru, cu spiritul ispăşirii, unit cu El în crucea lui, într-un cuvânt: dacă suferi pentru iubire?…

Iată roadele gustoase ale sufletului mortificat: înţelegere şi bunăvoinţă faţă de mizeriile altora; intransigenţă faţă de ale sale proprii.

Dacă pierzi sensul supranatural al vieţii tale, caritatea ta va deveni filantropie; puritatea, decenţă; mortificarea, prostie; penitența ta, bici; şi toate lucrările tale vor fi sterpe.

Să te distrezi. — Ai nevoie să te distrezi!… deschizând mult ochii pentru ca să intre bine în ei imaginile lucrurilor, sau închizându-i aproape, datorită miopiei tale…

   Închide-i de tot!: trăieşte viaţa interioară şi vei vedea, într-un colorit şi relief nebănuit, minunile unei lumi mai bune, unei lumi noi: şi vei fi în relaţie cu Dumnezeu… şi-ţi vei cunoaşte nimicnicia… şi te vei îndumnezei… cu o îndumnezeire care, apropiindu-te de Tatăl tău ceresc, te va înfrăţi mai mult cu fraţii tăi, oamenii.

Puritatea intenţiei. — O vei avea mereu, dacă, mereu şi în toate, cauţi doar să-l mulţumeşti pe Dumnezeu.

Misionar. — Visezi să fii misionar. Vibrezi asemeni lui Xaveriu: şi vrei să cucereşti pentru Cristos un imperiu. — Japonia, China, India, Rusia…, popoarele reci din nordul Europei, sau America, sau Africa, sau Australia?

   — Aprinde aceste incendii în inima ta, această sete de suflete. Dar nu uita că eşti mai misionar „ascultând“. Departe, din punct de vedere geografic, de acele domenii de apostolat, lucrezi „aici“ şi „acolo“: nu-ţi simţi — ca şi Xaveriu — braţul obosit de a fi botezat atâţia oameni?

Iubirea faţă de Isus Cristos te va mâna la multe concesii… foarte demne de cinste. — Şi iubirea faţă de Isus Cristos te va mâna la multe neînduplecări… foarte demne şi ele de cinste.

Spune Domnul: Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unii pe alţii. Întru aceasta vor cunoaşte că sunteţi ucenicii mei“.

   — Iar Sfântul Paul: „Purtaţi-vă poverile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Cristos.“

   — Eu nu-ţi spun nimic.

Fii intransigent când e vorba de doctrină şi de conduită. — Dar fii blând în privinţa formei. — Drug de oţel puternic, învelit în teacă vătuită.

   Fii intransigent, dar nu fi necioplit.

Nu-i cere lui Isus iertare numai pentru vinovăţiile tale: nu-L iubi doar cu o inimă…

   Spală toate insultele care I s-au adus, I se aduc şi I se vor aduce… iubeşte-L cu toată puterea tuturor inimilor tuturor oamenilor care L-au iubit cel mai mult.

   Fii îndrăzneţ: spune-I că eşti mai nebun după El decât Maria Magdalena, decât Tereza şi Tereza cea Mică… mai nebun decât Augustin şi Dominic şi Francisc, decât Ignaţiu şi Xaveriu.

Secretul de a da substanță celor mai umile lucruri, chiar celor mai umilitoare, este a iubi.

Ce puţin lucru este o viaţă pentru a o oferi lui Dumnezeu!

A pedepsi din Iubire: acesta este secretul pentru a ridica pe un plan supranatural pedeapsa impusă celor ce o merită.

   Din iubire pentru Dumnezeu, care este insultat, să servească pedeapsa ispăşirii: din iubire către aproapele pentru Dumnezeu, să servească pedeapsa, niciodată de răzbunare, ci de doctorie mântuitoare.

Să ştiu că mă iubeşti atâta, Dumnezeul meu, şi… să nu-mi pierd minţile?

Doamne, să am greutate şi măsură în toate… în afară de Iubire.

Trăieşte din Iubire şi vei învinge întotdeauna — chiar de vei fi învins — în toate acele Navas şi Lepanto ale luptei tale interioare.

Nebun! — Te-am văzut — te credeai singur în capela episcopală — depunând în fiecare potir şi pe fiecare patenă, recent consacrate, o sărutare: pentru ca s-o găsească El, prima dată când va „coborî“ în aceste vase euharistice.

Să nu îngădui a gândi de rău pe nimeni, chiar dacă vorbele şi lucrările celui în cauză justifică o astfel de judecată.

Forţează-te, dacă este nevoie, să-i ierţi întotdeauna din prima clipă pe cei ce insultă, căci oricât de mare ar fi prejudiciul sau ofensa care ţi se aduc, Dumnezeu mai mult ţi-a iertat ţie.

O condiţie foarte importantă a bărbatului apostolic, este să iubească Sfânta Liturghie.

Liturghia e lungă, spui, iar eu adaug: pentru că dragostea ta este scurtă.

Nu este oare straniu faptul că mulţi creştini, tacticoşi şi chiar solemni în viaţa lor socială (nu se grăbesc), în viaţa lor profesională puţin activă, la masă şi la odihnă (de asemenea, nu sunt grăbiţi), nu au astâmpăr şi-l grăbesc pe preot, în dorinţa lor de a scurta, de a accelera timpul închinat Preasfintei Jertfe din Altar?

„Purtaţi-L cu grijă, purtaţi-L cu grijă “, le spunea printre lacrimi un bătrân prelat, noilor preoţi, imediat după ce i-a hirotonit.

   — Doamne!: Cine îmi va da glas şi autoritate pentru a striga la fel la urechea şi în inima multor creştini, a multora!

Câţi ani de împărtăşanie zilnică! — Altul ar fi sfânt — mi-ai spus — şi eu sunt mereu acelaşi!

   — Fiule — ţi-am răspuns —, continuă cu Împărtăşania zilnică şi spune-ţi: cum aş fi dacă nu m-aş împărtăşi?

Împărtăşanie, unire, comunicare, încredere: Cuvânt, Pâine, Iubire.

Împărtăşeşte-te. — Nu e lipsă de respect. — Împărtăşeşte-te chiar astăzi, când ai reuşit să te rupi de acea legătură.

   — Ai uitat ce a spus Isus: medicul nu este pentru cei sănătoşi, ci pentru cei bolnavi?

Fă totul dezinteresat, din Dragoste curată, ca şi cum n-ar exista nici răsplată, nici pedeapsă. Dar dezvoltă în inima ta speranţa glorioasă a Cerului.

Din nou…: că au spus, că au scris… pentru… contra… cu bună şi cu mai puţin bună voinţă…: Reticenţe şi calomnii, panegirice şi ridicări în slăvi…: nerozii şi adevăruri…

   Prostule, prostănacule:! Când tu mergi direct spre ţintă, cu capul şi inima îmbătate de Dumnezeu, ce te interesează geamătul vântului sau cântecul greierului, sau mugetul, sau grohăitul, sau nechezatul?

   Şi apoi… e inevitabil: nu pretinde să pui porţi câmpului.

S-au dezlegat limbile şi ai suferit ocări care te-au rănit mai mult pentru că nu le aşteptai.

   Răspunsul tău supranatural trebuie să fie iertarea — şi chiar a cere iertare — şi să foloseşti experienţa pentru a te desprinde de făpturi.

Auzi? — În altă stare, în alt loc, în alt grad şi funcţie ai face mult mai mult bine. — Pentru a face ceea ce faci, nu trebuie talent!…

   Căci eu îţi spun: acolo unde ai fost pus, eşti pe placul Domnului… şi ceea ce gândeai este, fără îndoială, o sugestie din infern.

Nu-ţi străluceşte în suflet dorinţa ca Tatăl tău — Dumnezeu să fie mulţumit în ziua când va trebui să te judece?

Intenţie curată. Sugestiile trufiei şi pornirile trupeşti le cunoşti imediat… şi lupţi şi cu ajutorul harului, învingi.

   Dar motivele care te determină să acţionezi, chiar şi pentru faptele cele mai sfinte, nu ţi se par clare… şi percepi un glas lăuntric care îţi desluşeşte raţiuni umane… şi atât de subtil, încât îţi încolţeşte în suflet neliniştea la gândul că nu lucrezi cum trebuie — din Iubire pură, numai şi numai pentru a-L preamări pe Dumnezeu întru totul.

   Reacţionează imediat şi spune: „Doamne, nimic nu vreau pentru mine. — Ci totul întru mărirea Ta şi întru Iubire“.

Mică-ţi este iubirea dacă nu te împinge zelul salvării tuturor sufletelor. — Săracă îţi este iubirea dacă nu năzuieşti să molipseşti alţi apostoli cu nebunia ta.

Tot ce faci, fă-o din Iubire. — Astfel, nu există lucruri mărunte: totul este mare. — Perseverenţa în lucrurile mărunte, din Iubire, înseamnă eroism.

Să nu ai duşmani. — Să ai doar prieteni: prieteni… de-a dreapta — dacă ţi-au făcut sau au vrut să-ţi facă bine — şi… de-a stânga — dacă ţi-au făcut sau au încercat să-ţi facă rău.

Dragostea mea: îmi recunosc stângăcia, care este atât de mare, atât de mare… încât chiar şi când vreau să mângâi, dăunez. — Îndulceşte purtările sufletului meu: dă-mi, vreau să-mi dai, în hotărâta bărbăţie a vieţii copilăriei, acea gingăşie şi acea alintare pe care le au copiii, când îşi tratează părinţii cu o intimă efuziune de Iubire.

O înţepătură. — Şi alta. Şi alta. — Suportă-le, omule! Nu vezi că eşti atât de mic, încât în viaţa ta — în drumuşorul tău — poţi oferi doar aceste mici cruci?

   În plus, fii atent: o cruce peste alta — o înţepătură… şi alta…, ce belşug!

   Până la urmă, fiule, ai ştiut să faci ceva grandios peste măsură: să iubeşti.

Doamne, dă-ne acea nebunie lipicioasă, care să-i câştige pe cei mulţi, pentru apostolatul tău.

Sporeşte-ţi la maximum respectul faţă de superior când te consultă şi trebuie să-i contrazici opiniile. — Şi niciodată să nu-l contrazici în faţa subalternilor săi, chiar dacă nu are dreptate.

Bucură-te, dacă vezi că alţii fac un bun apostolat. — Şi cere-i lui Dumnezeu, pentru ei, har abundent şi răspuns la acest har.

   Apoi tu, urmează-ţi drumul: convinge-te că nu ai altul.