Lista numerelor

M-ai făcut să râd cu rugăciunea ta… nerăbdătoare. — Îi spuneai: „Nu vreau să îmbătrânesc, Isuse… E mult de aşteptat pentru a te vedea! Poate că atunci nu voi avea o inimă aprinsă în flăcări așa cum o am acum. La bătrâneţe cred că va fi târziu. Acum, unirea mea ar fi mai graţioasă, căci Te iubesc cu o iubire de adolescent.“

Isus nu se mulţumeşte cu o parte vrea totul.

Nu vrei să te supui voinţei lui Dumnezeu… şi te pliezi, în schimb, voinţei oricărei făpturi şterse.

Nu ieşi din firea lucrurilor: dacă Dumnezeu însuşi ţi se dăruieşte, la ce bun acest ataşament de făpturi?

Faci risipă de duioşie. — Şi îţi spun: iubire faţă de aproapele tău, da: întotdeauna. — Dar — ascultă-mă bine, suflet de apostol — de la Cristos este şi doar pentru El, acest sentiment pe care Domnul însuşi l-a pus în pieptul tău. — Apoi… nu-i aşa că, deschizând vreun zăvor al inimii tale — şi de şapte zăvoare ai nevoie — nu doar o dată şi-a făcut apariţia norişorul îndoielii, plutind în orizontul tău supranatural… şi te întrebi, chinuit în ciuda purităţii intenţiei tale: oare nu am mers prea departe în manifestările mele exterioare de afecţiune?

Cum se simte această inimă? — Nu te îngrijora: sfinţii — care erau fiinţe foarte robuste şi normale, ca tine şi ca mine — simţeau şi ei aceste înclinaţii „naturale“. Şi dacă nu le-ar fi simţit, puţin merit ar fi avut reacţia lor „supranaturală“ de a-şi păstra inima — sufletul şi trupul — pentru Dumnezeu, în loc de a o dărui vreunei făpturi.

   De aceea, odată înţeles drumul, cred că slăbiciunea inimii nu trebuie să fie un obstacol pentru un suflet hotărât şi „foarte îndrăgostit“.

Merită iubire…, Iubirea!

Un prieten este o comoară. — Dar, un Prieten!… unde este comoara ta, acolo este şi inima ta!

Copil bun, spune-i lui Isus de multe ori pe zi: te iubesc, te iubesc, te iubesc…