Lista numerelor

Credinţă, bucurie, optimism. — Dar nu nechibzuinţa de a închide ochii în faţa realităţii.

„Părinte — îmi spunea flăcăiandrul acela (ce s-o fi ales de el?), bun student de la Centrală — , mă gândeam la ce mi-aţi spus dumneavoastră… că sunt fiu al lui Dumnezeu! Şi m-am surprins mergând pe stradă cu corpul «îngâmfat» şi mândru pe dinăuntru… fiu al lui Dumnezeu!“

   L-am sfătuit, stăpân pe conştiinţă, să-şi cultive „mândria“.

Câtă sârguinţă pun oamenii în treburile lor pământeşti! Iluzii de onoruri, ambiţie de îmbogăţire, preocupări senzuale. — Ei şi ele, bogaţi şi săraci, bătrâni şi oameni maturi şi tineri şi chiar copii: toţi la fel.

   Când tu şi eu vom pune aceeaşi sârguinţă în treburile sufletului nostru, vom avea o credinţă vie şi eficace: şi nu va exista piedică pe care să nu o învingem în opera noastră de apostolat.

Credinţă vie şi pătrunzătoare. Ca şi credinţa lui Petru. — Când o vei avea — a spus-o El — vei urni munţii, obstacolele, omeneşte de neînvins, care se opun acţiunilor tale de apostolat.

Unii trec prin viaţă ca printr-un tunel şi nu înţeleg strălucirea şi pavăza şi căldura soarelui credinţei.

Simţi o credinţă uriaşă… — Cel ce-ţi dă această credinţă îţi va da şi mijloacele.

Credinţa. E atât de trist să vezi cât de mult vorbesc despre ea numeroşi creştini şi cât de puţini o pun în practică.

   — Pare doar o virtute de predicat şi nu de trăit.

Nu sunt un „doritor de minuni“. — Ţi-am spus că-mi prisosesc minunile din Sfânta Evanghelie pentru a-mi întări credinţa. — Însă mi-e milă de acei creştini — chiar pioşi —, „apostolici!“ care zâmbesc când aud vorbind de drumuri extraordinare şi de întâmplări supranaturale. — Simt nevoia să le spun: da, şi acum se fac minuni; noi le-am face dacă am avea credinţă!

„Si habueritis fidem, sicut granum sinapis!“ — Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar!…

   — Ce promisiuni cuprinde această exclamaţie a Învăţătorului!

Dumnezeu este cel dintotdeauna. — Oamenii de credinţă lipsesc: şi se vor reînnoi minunile pe care le citim în Sfânta Scriptură.

   — „Ecce non est abbreviata manus Domini“ — Braţul lui Dumnezeu, puterea lui, nu s-a micşorat.

Nu au credinţă. În schimb, au superstiţii. Ne-a distrat, dar ne-a şi ruşinat acel om suspus, care-şi pierdea liniştea de câte ori auzea un anumit cuvânt, de fapt indiferent şi inofensiv — care pentru el era rău prevestitor — sau când vedea un scaun învârtindu-se pe un picior…

„Omnia possibilia sunt credenti“ — Totul este cu putinţă pentru cel ce crede. — Sunt cuvintele lui Cristos.

   — Ce faci, de ce nu spui cu apostolii: „Adauge nobis fidem“ — Măreşte-mi credinţa?