Lista numerelor

Cu aerul acesta de suficienţă devii un tip supărător şi antipatic, te faci ridicol, şi, ceea ce e mai rău, scazi eficacitatea muncii tale de apostol.

   Nu uita că până şi cei „mediocri“, pot păcătui de prea multă ştiinţă.

Mi s-a spus că ai „har“, „lipici“ pentru a atrage suflete pe calea ta.

   Mulţumeşte-i Domnului pentru acest dar: de a fi un instrument în căutarea de instrumente!

Omule! Ridiculizează-l. — Spune-i că este demodat: e de necrezut că mai există oameni care se silesc să creadă că diligenţa este un bun mijloc de locomoţie… — Asta pentru cei ce reînvie voltairianisme cu perucă pudrată, sau liberalisme discreditate ale secolului al XIX-lea.

Fie ca întâlnindu-te, să nu se poată exclama ceea ce pe bună dreptate striga o anumită persoană: „De onorabili sunt sătul până aici…“ Şi făcea semn: până peste cap.

În munca de apostolat nu se poate ierta neascultarea, nici duplicitatea. — Ţine cont că simplitatea nu înseamnă nici imprudenţă, nici indiscreţie.

Renunţă la acest „aer de suficienţă“ care îndepărtează de sufletul tău sufletele celor ce se apropie de tine. — Ascultă. Şi vorbeşte cu simplitate: doar astfel va creşte în volum şi rodnicie munca ta de apostolat.

Aceste cuvinte, strecurate la timp în auzul prietenului care şovăie; acea conversaţie îndrumătoare pe care ai ştiut să o provoci oportun; şi sfatul profesional care îi îmbunătăţeşte activitatea universitară; şi discreta indiscreţie, care te face să-i sugerezi nebănuite orizonturi de zel… Toate acestea sunt „apostolatul confidenţei“.

„Apostolatul prânzului“: este vechea ospitalitate a Patriarhilor, cu căldura frăţească din Betania. — Când se practică, parcă se întrevede pe Isus, în fruntea mesei, precum în casa lui Lazăr.

Este urgent să recreştinăm sărbătorile şi obiceiurile populare. — Este urgent să evităm ca spectacolele publice să fie considerate în această disjuncţie: ori neroade, ori păgâne.

Cere-i Domnului să existe cine să lucreze în această operă urgentă, pe care o putem numi „apostolatul petrecerii“.

Despre „apostolatul epistolar“ îmi exprimi un mare elogiu. — Scrii: „Nu ştiu cum să umplu hârtia despre lucruri ce pot fi folositoare pentru cel care primeşte scrisoarea. Când încep, îi spun Îngerului meu Păzitor că dacă scriu e cu scopul de a folosi la ceva. Şi chiar dacă nu voi spune decât nerozii, nimeni nu-mi poate răpi — nici să-i răpească — clipa pe care am petrecut-o cerând ceea ce ştiu că-i este mai de trebuinţă sufletului căruia i se adresează scrisoarea mea“.

Ţine de condiţia umană să apreciezi puţin ceea ce costă puţin! — Aceasta este raţiunea pentru care îţi recomand „apostolatul de a nu da“.

   Niciodată să nu renunţi să percepi ceea ce ţi se cuvine în mod rezonabil şi echitabil pentru exerciţiul profesiunii tale, dacă această profesiune este instrumentul apostolatului tău.