Lista numerelor

Fii energic. — Fii bărbat. — Fii om. — Iar apoi… fii înger.

„Esenţă de sfânt“. — Aşa se spune despre unii oameni: că sunt făcuţi din esenţă de sfinţi, precum esenţa lemnului bun. — Însă în afară de faptul că sfinţii nu au fost făcuţi din lemn, nu e de ajuns o esență bună.

   E nevoie de multă ascultare faţă de îndrumătorul spiritual şi de multă supunere faţă de harul dumnezeiesc. — Căci dacă nu lăsăm harul lui Dumnezeu şi pe îndrumătorul spiritual să-şi îndeplinească lucrarea, niciodată nu se va ivi chipul lui Isus în care omul sfânt se transformă, așa cum o bucată de lemn este preluată într-o cioplitură.

   Şi „esenţa de sfânt“, despre care vorbeam, nu va reuşi să ajungă mai mult decât un lemn fără formă, necizelat, bun de pus în foc… pentru un foc bun dacă era lemn bun!

Sfinţii nu au fost fiinţe diforme; cazuri pe care să le studieze un medic modernist.

   Au fost, sunt normali: din carne, ca a ta. — Şi au învins!

Nu-i suficient să fii învăţat, pe lângă bun creştin. — Dacă nu îndrepţi manierele aspre ale firii tale, dacă nu armonizezi zelul şi ştiinţa ta cu buna creştere, nu înţeleg cum ai putea fi sfânt. — Şi dacă eşti învăţat, chiar dacă eşti, ar trebui să stai legat de o iesle, ca un catâr.

Cucernicul prefăcut este faţă de sfânt ceea ce bigotul e faţă de cel pios: caricatura sa.

Să nu credem că o să valoreze ceva aparenta noastră virtute de sfinţi, dacă nu se uneşte cu virtuţile obişnuite ale creştinilor.

   — Ar fi ca şi cum te-ai împodobi cu splendide bijuterii peste cămaşa de noapte.

Drum al copilăriei. — Abandonare de sine. — Copilărie spirituală. — Toate acestea nu sunt prostii, ci o puternică şi temeinică viaţă creştină.

Când te chem „copil bun“, să nu crezi că mi te imaginez timid, fără curaj. — Dacă nu eşti o fire bărbătească şi… normală, nu vei fi un apostol, ci o caricatură ce trezeşte râsul.

Rugăciunea voastră să fie bărbătească. A fi copil nu înseamnă a fi molatic.

Fie ca întâlnindu-te, să nu se poată exclama ceea ce pe bună dreptate striga o anumită persoană: „De onorabili sunt sătul până aici…“ Şi făcea semn: până peste cap.