Lista numerelor

Fă în așa fel încât în gura ta de creștin — și creștin trebuie să fii în orice moment — să se găsească, imperios, cuvântul divin ce incită, ce exprimă starea ta de om angajat în mod radical pentru Împărăție.

„Coepit facere et docere“. Isus mai întâi a făptuit și doar mai apoi a început să propovăduiască. Tu și cu mine trebuie să aducem această mărturie a exemplului: nu putem să-i învățăm pe alții ceea ce noi nu făptuim încă. Cu alte cuvinte trebuie să-i învățăm ceea ce măcar ne străduim să practicăm noi.

Întrucât ești atât de exigent în privința celorlalți, pentru îndeplinirea datoriilor pe care le au, inclusiv a serviciilor publice, te-ai întrebat oare cum îți respecți tu programul de lucru și cu câtă conștiinciozitate îți faci munca?

Devoțiunea sinceră, adevărată iubire de Dumnezeu, ne împing la lucru, la îndeplinirea, chiar dureroasă, a îndatoririlor zilnice.

S-a semnalat deseori primejdia acelor fapte pe care nici o viață lăuntrică nu le animă: dar ar trebui, de asemenea, semnalată primejdia vieții lăuntrice fără de fapte, în măsura în care așa ceva se poate găsi.

Departe de a ne îndepărta de ocupațiile noastre vremelnice, viața lăuntrică ne îndeamnă a le duce cât mai bine la capăt.

Existența ta nu constă în repetarea unor acțiuni asemănătoare, fiecare acțiune nouă trebuie să fie mai dreaptă, mai plină de dragoste decât cea precedentă. — Fiecare zi, cu lumina ei nouă, cu noul ei entuziasm. Și acestea pentru El!

În fiecare zi fă tot posibilul ca să-L cunoști pe Dumnezeu, să-I fii aproape ca să-L îndrăgești tot mai mult cu fiecare clipă și să nu te mai gândești decât la Iubirea și la Gloria Lui.

Vei putea aduce acest plan la îndeplinire, fiul meu, dacă nu vei neglija pentru nimicuri momentele tale de rugăciune, prezența lui Dumnezeu în tine (pe care rugăciunile făcute frecvent și comuniunile spirituale le întrețin ca o flacără în tine), dacă vei asista în reculegere la Sfânta Liturghie, dacă vei duce perfect la capăt munca ce o faci pentru El.

Chiar dacă îl respect, nu voi împărtăşi niciodată punctul de vedere al acelora care despart rugăciunea de viaţa activă, ca şi cum ar fi două lucruri incompatibile. Noi, fiii lui Dumnezeu, trebuie să fim nişte contemplativi: persoane care, în mijlocul vuietului mulţimii, ştiu să găsească liniştea unui suflet ce se întreţine fără încetare cu Domnul, ştiu să-L privească cum ai privi un Tată, cum ai privi un Prieten pe care l-ai iubi nespus.

O persoană de o pietate fără bigotism își îndeplinește perfect datoria, căci ea știe că această lucrare este o rugăciune care se înalță către Dumnezeu.

Condiţia noastră de copii ai lui Dumnezeu ne va îndemna — insist în aceasta — să menţinem un spirit contemplativ în mijlocul tuturor activităţilor umane (să fim lumină, sare şi plămadă prin rugăciune, prin umilinţă, printr-o profunda cultură religioasă şi profesională), şi pentru acestea să fie o realitate: cu cât vom fi mai cufundaţi în lume, cu atât mai mult trebuie să fim ai lui Dumnezeu.

Aurul curat și diamantele se află în măruntaiele pământului, nu în palmă.

A te sfinți și a-i sfinți și pe alții depinde de această fervoare, de această bucurie și de munca ta, de neînsemnata ta muncă de zi cu zi.