Lista numerelor

Ascultă-mă bine şi fii ecoul meu: creştinismul înseamnă dragoste; contactul cu Dumnezeu este un dialog eminamente afirmativ; grija pentru ceilalţi – apostolatul – nu este un lux sau o ocupaţie rezervată pentru un număr mic de persoane.

– Acum, că știi, umple-te de bucurie, pentru că viaţa ta a căpătat un sens complet diferit, şi fii consecvent.

Nu îmi spune că ai grijă de viaţa ta interioară, dacă nu faci un apostolat intens, neîntrerupt: Domnul Nostru – pe care tu mă asiguri că îl frecventezi – vrea ca toţi oamenii să se mântuiască.

Cristos aşteaptă mult de la munca ta. Dar trebuie să mergi în căutarea sufletelor, aşa cum Bunul Păstor s-a dus să caute cea de-a suta oaie, fără a aştepta să fie chemat. Apoi, serveşte-te de prietenii tăi pentru a face bine altora; nimeni nu se poate mulţumi – spune-o fiecăruia dintre ei – cu o viaţă spirituală care, după ce l-a copleşit, nu s-a revărsat în zel apostolic.

Religia nu poate fi separată de viaţă, nici în teorie, nici în realitatea cotidiană.

Te înţeleg perfect când îmi scrii despre apostolatul tău: „voi face trei ore de rugăciune, împreună cu fizica. Va fi un bombardament pentru ca să «cadă» o altă poziție, care se găseşte la celălalt capăt al mesei din bibliotecă… şi cu care aţi făcut cunoştinţă, când aţi trecut pe aici”.

Îmi amintesc de bucuria ta, când mă ascultai spunând că între rugăciune şi muncă nu trebuie să fie o ruptură.

Nu te scandaliza că există creştini răi care se agită dar nu practică. Domnul – scrie Apostolul – „îi va da fiecăruia după faptele sale”: ţie, pentru ale tale şi mie, pentru ale mele.

– Dacă tu şi eu ne hotărâm să ne comportăm bine, vor fi în lume doi ticăloşi mai puţin, pentru început.

Spui că eşti catolic… – De aceea, câtă durere îmi provoci când constat că toate convingerile tale nu sunt suficient de solide ca să te facă să trăiești un catolicism de acțiune, fără întreruperi și fără rezerve.

Foarte adesea adevărul este atât de neverosimil!… Mai ales pentru că întotdeauna presupune să fie trăit coerent.

Nu te purta ca un prost: nu înseamnă niciodată fanatism să vrei în fiecare zi să cunoşti mai mult, să iubeşti mai mult şi să aperi cu o mai mare siguranţă adevărul pe care trebuie să-l cunoşti, să-l iubeşti şi să-l aperi.

În schimb – şi o spun fără teamă – cad în sectarism cei care se opun acestui comportament logic, în numele unei false libertăți.

Este la fel de ușor acum ca și pe vremea lui Isus Cristos să spui nu: să negi sau să interzici un adevăr de credință. – Tu, care te declari catolic, trebuie să pleci de la „da”.

– Apoi, prin studiu, vei fi capabil să expui motivele certitudinii tale: că nu există contradicție – nu poate să existe – între Adevăr și știință, între Adevăr și viață.

Nu-ţi abandona sarcina, nu te îndepărta de drum, chiar dacă trebuie să trăieşti alături de persoane pline de prejudecăţi, ca şi când baza raţionamentelor sau semnificația termenilor ar fi definite de comportamentul sau de afirmaţiile lor.

– Străduiește-te să îi faci să te înțeleagă… dar, dacă nu reușești, mergi mai departe.

I-ai explicat idealurile şi comportamentul tău, sigur, ferm, de catolic, şi se părea că a acceptat și că a înțeles această cale. – Dar, apoi, te-a cuprins o îndoială: dacă înţelegerea lui va fi sufocată de obiceiurile lui nu foarte ordonate…

– Caută-l din nou şi explică-i că adevărul îl accepţi pentru a-l trăi sau pentru a încerca să-l trăieşti.