Lista numerelor

Undeva, unde se vorbea și unde se auzea o muzică, rugăciunea a irupt din sufletul tău, producându-ți o consolare inexplicabilă — Isuse, ai spus tu, în cele din urmă, nu vreau consolare. Pe Tine te vreau!

Chiar dacă îl respect, nu voi împărtăşi niciodată punctul de vedere al acelora care despart rugăciunea de viaţa activă, ca şi cum ar fi două lucruri incompatibile. Noi, fiii lui Dumnezeu, trebuie să fim nişte contemplativi: persoane care, în mijlocul vuietului mulţimii, ştiu să găsească liniştea unui suflet ce se întreţine fără încetare cu Domnul, ştiu să-L privească cum ai privi un Tată, cum ai privi un Prieten pe care l-ai iubi nespus.

Condiţia noastră de copii ai lui Dumnezeu ne va îndemna — insist în aceasta — să menţinem un spirit contemplativ în mijlocul tuturor activităţilor umane (să fim lumină, sare şi plămadă prin rugăciune, prin umilinţă, printr-o profunda cultură religioasă şi profesională), şi pentru acestea să fie o realitate: cu cât vom fi mai cufundaţi în lume, cu atât mai mult trebuie să fim ai lui Dumnezeu.

Ai primit chemarea lui Dumnezeu să urmezi o cale concretă: să te așezi la toate răspântiile lumii, fiind tu însuți, și prin munca ta profesională, cufundat în Dumnezeu.