Lista numerelor

Te sfătuiesc să încerci să revii câteodată… la începutul „primei convertiri”, ceea ce, dacă nu înseamnă să redevenim copii, seamănă mult cu aceasta: în viața spirituală, trebuie să te lași condus cu deplină încredere, fără teamă, fără duplicitate; trebuie să vorbești cu absolută claritate despre ceea ce ai în cap și în inimă.

Cum vei ieşi din această stare de lipsă de entuziasm, de jalnică lâncezeală, dacă nu faci nimic? Lupţi foarte puţin şi când faci un efort, îl faci parcă cu furie şi cu proastă dispoziţie, aproape cu dorinţa ca slabele tale eforturi să nu producă niciun efect, pentru a te autojustifica: pentru a nu cere mai mult de la tine însuţi şi să nu ți se ceară mai mult.

– Îndeplinești voința ta şi nu pe aceea a lui Dumnezeu. Dacă nu te schimbi cu adevărat, nu vei fi fericit şi nu vei obţine pacea care-ţi lipseşte acum.

– Umileşte-te în faţa lui Dumnezeu şi încearcă să vrei cu adevărat.

«Nunc coepi!» – Acum încep! Aceasta este strigătul sufletului îndrăgostit care, în fiecare moment, fie că a fost fidel sau lipsit de generozitate, îşi reînnoieşte dorinţa de a-L sluji – de a-L iubi – pe Dumnezeul nostru cu deplină loialitate.

Converteşte-te acum, cât te simţi încă tânăr… Ce greu este să te îndrepţi, când sufletul a îmbătrânit!

La convertire se urcă prin umilinţă, pe căi pe care te înjoseşti.

„Mi-aţi spus că aş putea deveni un alt «sfânt Augustin», cu tot trecutul meu. Nu mă îndoiesc, și astăzi, mai mult decât ieri, vreau să încerc să dovedesc acest lucru”.

Dar trebuie să tai păcatul, curajos, din rădăcină, aşa cum a făcut sfântul episcop de Hippona.