Lista numerelor

Cât de mult se înșală acei părinţi, profesori, directori… care cer o sinceritate absolută şi, când li se arată întregul adevăr, se sperie!

În același mod în care Biserica, prin grija pe care o are pentru Liturghie, ne face să intuim frumuseţea misterelor religiei şi ne face să le iubim mai bine, și noi trebuie să trăim – fără să ne dăm în spectacol – cu o anumită atitudine politicoasă, care poate părea lumească, de profund respect – chiar şi exterior – faţă de Director, care ne comunică, prin gura lui, Voinţa lui Dumnezeu.

Bunul păstor nu are nevoie să-şi sperie oiţele: un asemenea comportament este propriu guvernanţilor răi. De aceea, nimeni nu se miră că ei termină singuri şi urâţi.

Domnul a pus o sămânţă bună în sufletul tău. Şi s-a slujit –pentru această semănătură de viaţă veşnică– de mijlocul puternic al rugăciunii: pentru că nu poți nega că, de multe ori, când ești în fața Tabernacolului, față în față cu El, te-a făcut să auzi – în adâncul sufletului tău – că vrea să fii al Lui, că trebuie să lași totul… Dacă acum negi acest lucru, ești un trădător mizerabil; și, dacă ai uitat, ești un ingrat.

S-a slujit, de asemenea – să nu te îndoiești de aceasta, cum te-ai îndoit până acum – de sfaturile sau de propunerile supranaturale ale Directorului tău, care ți-a repetat insistent cuvinte peste care nu trebuie să treci; și s-a slujit, la început – tot pentru a pune această sămânță bună în sufletul tău –, de acel prieten nobil, sincer, care ți-a spus adevăruri dure, pline de dragoste de Dumnezeu.

– Dar, cu uimire naivă, ai descoperit că dușmanul a semănat neghină în sufletul tău. Și că o seamănă în continuare, în timp ce tu dormi confortabil și slăbești în viața ta interioară. – Acesta, și nu altul, este motivul pentru care găsești în sufletul tău plante vâscoase, ordinare, care uneori par că o să sufoce bobul bun de grâu pe care l-ai primit…

– Smulge-le dintr-o dată! Harul lui Dumnezeu îţi este de ajuns. Nu te teme că vor lăsa un gol, o rană… Domnul va pune acolo o nouă sămânță a Sa: dragostea lui Dumnezeu, caritatea frătească, dorința de apostolat… Și, cu timpul, nu va mai rămâne nici cea mai mică urmă de neghină: dacă acum, cât mai este timp, o smulgi din rădăcină; și, mai bine, dacă nu dormi și îți păzești ogorul noaptea.

Iată cum un confesor a ucis senzualitatea unui suflet delicat, care se acuza de anumite curiozităţi: „Ei… instincte de masculi şi femele!”

Ești extraordinar de fericit. Câteodată, când vezi că un copil al lui Dumnezeu îşi părăseşte Tatăl, simți – în pacea și în fericirea ta – o durere, o amărăciune născută din afecţiune, dar care nici nu tulbură, nici nu îngrijorează.

– Fie… dar să recurgem la toate mijloacele omeneşti şi supranaturale pentru ca acela să reacţioneze… şi să ne punem toată încrederea în Isus Cristos! Astfel, apele se întorc totdeauna în matcă.

Nu te supăra: foarte adesea un comportament iresponsabil denotă o lipsă de inteligenţă sau de formare, mai mult chiar decât de suflet.

Va trebui să cerem învățătorilor, directorilor, să umple aceste lacune, prin îndeplinirea conştiincioasă a îndatoririlor lor.

– Şi va trebui să-ţi faci examenul de conştiinţă… dacă tu eşti acela care ocupă un asemenea post.