Lista numerelor

Îmi spuneai că anumite scene din viaţa lui Isus te mişcă în mod deosebit: când întâlneşte oameni care suferă cumplit… când aduce pace şi sănătate celor al căror suflet şi corp sunt zdrobite de durere… Te entuziasmezi – insişti tu –văzându-L vindecând lepra, redând văzul, redând sănătate paraliticului de la piscină: acest nenorocit de care nimeni nu-şi mai aminteşte. Atunci tu Îl contempli îndelung: atât de profund uman, atât de aproape de tine.

– Ei, bine… Isus continuă să fie Cel de atunci.

I-ai cerut Domnului să te facă să suferi puţin pentru El. Dar apoi, când vine încercarea în forma ei atât de omenească, atât de normală – dificultăţi şi probleme familiale…, sau acele o mie de nimicuri ale vieţii obișnuite – ți-e greu să Îl afli pe Cristos în spatele lor. – Deschide-ţi, cu supunere, mâinile acestor cuie…. şi durerea ta va deveni bucurie.

Nu te plânge dacă suferi. Piatra pe care o preţuieşti, aceea care are valoare, este şlefuită.

Te doare? Lasă-te tăiat, fii recunoscător că Dumnezeu te-a luat în mâinile Sale ca pe un diamant… Nu este prelucrată așa o piatră obișnuită.

Aceia care fug în mod laş de suferinţă au motiv să mediteze când văd cu cât entuziasm alte suflete îmbrăţişează durerea.

Bărbaţii şi femeile care ştiu să sufere creştineşte nu sunt în număr mic. Să le urmăm exemplul.

Te plângi?... Şi-mi explici de parcă ai avea dreptate: o înţepătură!… Alta!

– Dar nu-ţi dai seama că este stupid să te miri că printre trandafiri sunt spini?

Îngăduie-mi să-ţi spun încă o dată, cum am făcut-o şi până acum, confidenţial: îmi este de ajuns să am în faţă Crucifixul, pentru a nu mai îndrăzni să vorbesc de suferinţele mele… Şi nu mă sfiesc să adaug că am suferit mult, totdeauna cu bucurie.

Nu te înţeleg? El era Adevărul şi Lumina, dar ai Săi, de asemenea, nu L-au înţeles. Aşa cum te-am făcut să reflectezi şi altă dată, aminteşte-ţi de aceste cuvinte ale Domnului Nostru: „discipolul nu este peste Învăţătorul său”.

Pentru un copil al lui Dumnezeu, contradicţiile şi calomniile sunt ca pentru un soldat rănile căpătate pe câmpul de luptă.

Vorbesc una sau alta despre tine… Reputaţia ? Ce contează?

Orice ar fi, să nu-ți fie ruşine, nici să nu suferi pentru tine, ci pentru ei: pentru aceia care te tratează rău.

Câteodată nu vor să înţeleagă: ca și cum ar fi orbiți… Dar altă dată tu eşti acela care nu a reuşit să se facă înţeles: corectează-te.

Nu este destul să ai dreptate. Trebuie să o şi valorifici… şi ceilalţi să vrea să o recunoască.

Totuşi, afirmă adevărul de câte ori este nevoie, fără să te oprești din cauza a „ce vor spune”.

Dacă frecventezi şcoala Învăţătorului nu te vei mira că va trebui să și lupți împotriva lipsei de înţelegere a atâtor şi atâtor persoane, care ar putea să te ajute enorm, doar făcând un mic efort de înţelegere.