Lista numerelor

Dăruirea de sine este primul pas pe calea sacrificiului, a bucuriei, a dragostei, a unirii cu Dumnezeu. – Și astfel, întreaga viaţă se umple de o binecuvântată nebunie care descoperă fericirea acolo unde logica omenească nu vede decât negare, suferinţă, durere.

Nimeni nu este fericit pe pământ atâta vreme cât nu se hotărăşte a nu fi. Aşa este drumul: durere, în limbaj creştin, înseamnă Cruce; Voinţa lui Dumnezeu, Dragoste: fericire aici şi apoi în eternitate.

I-ai cerut Domnului să te facă să suferi puţin pentru El. Dar apoi, când vine încercarea în forma ei atât de omenească, atât de normală – dificultăţi şi probleme familiale…, sau acele o mie de nimicuri ale vieţii obișnuite – ți-e greu să Îl afli pe Cristos în spatele lor. – Deschide-ţi, cu supunere, mâinile acestor cuie…. şi durerea ta va deveni bucurie.

Nu te plânge dacă suferi. Piatra pe care o preţuieşti, aceea care are valoare, este şlefuită.

Te doare? Lasă-te tăiat, fii recunoscător că Dumnezeu te-a luat în mâinile Sale ca pe un diamant… Nu este prelucrată așa o piatră obișnuită.

Aceia care fug în mod laş de suferinţă au motiv să mediteze când văd cu cât entuziasm alte suflete îmbrăţişează durerea.

Bărbaţii şi femeile care ştiu să sufere creştineşte nu sunt în număr mic. Să le urmăm exemplul.

Te plângi?... Şi-mi explici de parcă ai avea dreptate: o înţepătură!… Alta!

– Dar nu-ţi dai seama că este stupid să te miri că printre trandafiri sunt spini?

Îngăduie-mi să-ţi spun încă o dată, cum am făcut-o şi până acum, confidenţial: îmi este de ajuns să am în faţă Crucifixul, pentru a nu mai îndrăzni să vorbesc de suferinţele mele… Şi nu mă sfiesc să adaug că am suferit mult, totdeauna cu bucurie.

Pentru un copil al lui Dumnezeu, contradicţiile şi calomniile sunt ca pentru un soldat rănile căpătate pe câmpul de luptă.

Sacrificiu, sacrificiu! – Este adevărat că a-L urma pe Isus Cristos –chiar El a spus-o –înseamnă a-ți purta crucea. Dar nu-mi place să aud sufletele care-L iubesc pe Domnul vorbind atâta despre cruci şi renunţări: deoarece, când există Iubire, sacrificiul este plin de bucurie – chiar dacă doare – viar crucea este Sfânta Cruce.

–Sufletul care ştie să iubească şi să se dăruiască astfel se umple de bucurie şi de pace. Atunci, de ce să insiști asupra „sacrificiului”, ca și cum ai căuta o consolare, din moment ce Crucea lui Cristos – care este viaţa ta – te face fericit?

Câtă neurastenie şi isterie ar dispărea dacă – cu doctrina catolică – oamenii ar învăţa să trăiască într-adevăr creştinește: iubindu-L pe Dumnezeu şi știind să accepte contrarietăţile ca pe o binecuvântare venită din mâinile sale.

Iată marea revoluţie creştină: a transforma durerea într-o suferinţă roditoare; să faci dintr-un rău un bine. L-am privat pe diavol de această armă… şi cu ea, cucerim veşnicia.

Gândeşte-te la tot ce în viaţa ta va rămâne fără valoare, pentru că nu l-ai oferit lui Dumnezeu, ar trebui să te simți avid: dornic de a primi totul, de a un neglija nicio durere. – Pentru că, dacă durerea este tovarășa omului, ce înseamnă, dacă nu prostie, să o irosești?