Lista numerelor

Sunt unii care se rătăcesc din slăbiciune – din cauza fragilităţii lutului din care suntem făcuţi –, dar rămân integri în ce priveşte doctrina.

Aceştia sunt tocmai cei care, ajutaţi de harul lui Dumnezeu, manifestă curajul şi umilinţa eroică de a-şi mărturisi rătăcirea şi a apăra – cu fermitate – adevărul.

Îmi scrii că te-ai dus, în sfârşit, la confesional şi că ai simţit umilinţa de a trebui să deschizi canalul de murdării al vieţii tale – așa spui – în faţa unui „om”.

– Când oare vei extirpa această stimă deşartă pe care o simţi pentru tine însuţi? Atunci, te vei duce la spovedanie bucuros de a te arăta aşa cum eşti, în faţa „unui om” care,fiind uns, este un alt Cristos – Cristos însuşi! – și îţi dă iertarea păcatelor, iertarea lui Dumnezeu.

Crăciun. Tu îmi scrii: „de-a lungul acestei sfinte aşteptări a Mariei şi a lui Iosif, şi eu aştept Copilul, cu nerăbdare. Cât de fericit voi fi la Betleem! Presimt că voi fi cuprins de o bucurie fără margini. Şi cu El vreau să mă nasc, şi eu, din nou…”.

– De-ar fi adevărată această dorinţă a ta!

Iată-le, din nou, vechile tale nebunii… Iar apoi, când îţi revii, bagi de seamă puţina ta bucurie: îţi lipseşte umilinţa.

S-ar spune că te încăpăţânezi în a nu cunoaşte cea dea doua parte din parabola Fiului risipitor şi că rămâi legat de biata plăcere pe care ţi-o procură ghinda pe care o mănânci. Orgoliul ţi-e rănit de fragilitatea ta, nu te hotărăşti să ceri iertare: nu iei în considerare că, dacă te umileşti, te aşteaptă primirea bucuroasă a lui Dumnezeu, tatăl tău, serbarea pentru întoarcerea ta şi pentru noul tău început.

„Tată, aşa cum m-ai sfătuit, râd de mizeriile mele – fără să uit totuşi că nu trebuie să mă complac în ele –, şi atunci mă simt mult mai vesel.

În schimb, când fac prostia de a mă întrista, am impresia că mă pierd”.

Trebuie să cultivăm în sufletul nostru o autentică oroare de păcat. Doamne – repetă cu inima plină de remușcări – fie să nu te mai supăr! Dar nu te speria dacă resimţi greutatea acestui biet trup şi a pasiunilor omeneşti: ar fi o prostie şi o naivitate copilărească să-ţi dai seama acum că „aceasta” există. Nimicnicia ta nu trebuie să fie un obstacol, ci un imbold să te unești mai mult cu Dumnezeu, să Îl cauți cu perseverenţă, pentru că El ne purifică.

Cum mai devreme sau mai târziu trebuie să te lovești de evidenţa propriei tale nimicnicii, vreau să te previn împotriva unor tentaţii pe care diavolul ţi le va sugera atunci şi pe care va trebui să le respingi de îndată: gândul că Dumnezeu te-a uitat, chemarea ta la apostolat este deşartă sau că greutatea durerii şi a păcatelor din lume este peste puterile tale de apostol…

– Nimic din toate acestea nu este adevărat!

Te-a durut sufletul când ţi s-a spus: ceea ce cauţi tu nu este convertirea, ci o casetă pentru mizeriile tale…; astfel, să continui cu ușurință – dar cu gust de fiere! – să porți această tristă povară.

Eşti plin de ruşine în faţa lui Dumnezeu şi a celorlalţi oameni. Ai descoperit în tine un putregai vechi şi nou: nu e niciun instinct rău sau o înclinaţie proastă pe care să nu le simţi că ies la suprafață… şi ai în inima ta norul îndoielii. În plus, tentaţia îşi face apariţia când nu vrei sau când te aştepţi mai puţin, atunci când voinţa ta slăbeşte din pricina oboselii.

–Nu mai ştii dacă aceasta te umileşte, cu toate că suferi să te vezi astfel… Dar suferă pentru El, din dragoste pentru El. Această căinţă din dragoste te va ajuta să rămâi vigilent, pentru că lupta va dura atât cât trăim.

Aceste întristări, pentru că vezi sau pentru că ţi se descoperă defectele, nu au niciun motiv…

– Cere adevărata umilinţă.

„Încă sunt o biată făptură”, îmi spui tu. Dar înainte, când constatai acest lucru, te simțeai foarte rău. Acum, fără să te fi obişnuit și fără să cedezi, ai învățat să surâzi şi să reîncepi să lupţi cu o bucurie crescândă.

„Fecioară neprihănită, ştiu bine că sunt un biet nenorocit, că nu fac decât să măresc în fiecare zi numărul păcatelor mele…”. Mi-ai spus că astfel îi vorbeai Doamnei Noastre, acum câtva timp.

Şi te-am sfătuit, cu toată siguranţa să reciți Sfântul Rozariu: binecuvântată monotonie de „Bucură-te, Marie”, care purifică monotonia păcatelor tale.