Lista numerelor

Te joci cu tentaţiile, te pui în primejdie, glumești cu văzul şi cu imaginaţia, vorbești… prostii. – Şi apoi te înspăimântă că îndoielile, scrupulele, tulburările, tristeţea şi descurajarea te hărţuiesc.

– Trebuie să fii de acord că eşti prea puţin consecvent.

După entuziasmul începutului au venit ezitările şi amânările, temerile. – Te preocupă studiile tale, familia ta, problemele economice şi, mai ales, gândul că nu poți, că, poate, nu ești destul de bun, că îţi lipseşte experienţa de viață.

Îţi voi da un mijloc infailibil pentru a depăşi aceste temeri – tentaţii care vin de la diavol sau din lipsa ta de generozitate! – „dispreţuieşte-le”, şterge din memoria ta aceste amintiri. A spus-o clar Învățătorul, cu douăzeci de secole în urmă: „Nu privi înapoi!”

Trebuie să cultivăm în sufletul nostru o autentică oroare de păcat. Doamne – repetă cu inima plină de remușcări – fie să nu te mai supăr! Dar nu te speria dacă resimţi greutatea acestui biet trup şi a pasiunilor omeneşti: ar fi o prostie şi o naivitate copilărească să-ţi dai seama acum că „aceasta” există. Nimicnicia ta nu trebuie să fie un obstacol, ci un imbold să te unești mai mult cu Dumnezeu, să Îl cauți cu perseverenţă, pentru că El ne purifică.

Dacă imaginaţia ta clocoteşte în jurul a tine însuți, dă naştere la situaţii iluzorii, idei care, în mod normal, nu sunt compatibile cu drumul tău, care te distrag, te răcesc şi te îndepărtează de Dumnezeu. Aceasta este vanitate.

Dacă imaginaţia ta se învârtește în jurul celorlalți, cazi cu ușurință în păcatul de a judeca, atunci când nu aceasta este sarcina ta, şi interpretezi într-un mod răutăcios şi puţin obiectiv comportamentul lor. Acestea sunt judecăţi temerare.

Dacă imaginaţia ta planează asupra propriilor tale talente şi a modului tău de a vorbi sau asupra admiraţiei pe care o trezeşti în ceilalţi, te expui să-ţi pierzi corectitudinea intenției şi să faci loc orgoliului.

În general, a da frâu liber imaginaţiei este o pierdere de timp. Şi mai mult, dacă nu o stăpâneşti, imaginația deschide calea unui întreg șir de tentaţii voluntare.

– Nu întrerupe în nicio zi mortificarea ta interioară!

Îndepărtează acest soi de naivitate care te face să crezi că trebuie să înduri tentaţii pentru a fi sigur că ești ferm pe drumul tău. Este ca şi cum ai dori să îți fie oprită inima pentru a-ţi dovedi că vrei să trăieşti.

Nu dialoga cu tentaţia. Lasă-mă să ţi-o repet: ai curajul de a fugi, ai tăria de a nu te juca cu slăbiciunea ta, gândindu-te până unde vei putea să mergi. Retează, fără concesii.

Nu ai nicio scuză. Este numai vina ta. Dacă ştii – te cunoști suficient de bine –, că poți sfârși în prăpastie cu aceste lecturi, cu această companie…, de ce te încăpăţânezi să crezi că, poate, sunt o scurtătură care te ajută la formarea ta sau care face să se maturizeze personalitatea ta? Schimbă-ți în mod radical planurile tale, chiar dacă aceasta presupune mai mult efort pentru tine și mai puţine distracții la îndemână. Este timpul să te comporţi ca o persoană responsabilă.

Cât îl face să sufere pe Domnul inconştienţa acestei mulţimi de bărbaţi şi de femei care nu se străduiesc să evite în mod deliberat păcatele lesne iertătoare. Este normal – gândesc și se justifică ei – căci toţi cădem în aceste greşeli.

Ascultă-mă cu atenție: cea mai mare parte din acea mulțime care L-a condamnat pe Cristos şi L-a omorât a început doar prin a striga – ca şi ceilalţi! – și a urca spre Grădina Măslinilor – cu ceilalţi…

În cele din urmă, împinși şi ei de ce făceau „toţi”, nu au ştiut cum sau nu au mai vrut să dea înapoi… şi L-au răstignit pe Isus!

– Acum, după douăzeci de secole, tot nu am învăţat nimic.

Suișuri şi coborâșuri. Tu ai prea multe suișuri și coborâșuri: cauza este limpede: până acum ai dus o viaţă uşoară şi nu vrei să admiți că de la „dorinţă” la „dăruirea de sine” este o distanţă considerabilă.

Cum mai devreme sau mai târziu trebuie să te lovești de evidenţa propriei tale nimicnicii, vreau să te previn împotriva unor tentaţii pe care diavolul ţi le va sugera atunci şi pe care va trebui să le respingi de îndată: gândul că Dumnezeu te-a uitat, chemarea ta la apostolat este deşartă sau că greutatea durerii şi a păcatelor din lume este peste puterile tale de apostol…

– Nimic din toate acestea nu este adevărat!

Dacă lupţi cu adevărat, trebuie să-ţi faci examenul de conştiinţă.

Ai grijă de acest examen zilnic: vezi dacă simţi într-adevăr o durere din Iubire, pentru că nu Îl tratezi pe Domnul Nostru aşa cum ar trebui.

La fel cum mulţi se duc la „punerea pietrei de temelie” fără să le pese dacă lucrarea începută va fi terminată, păcătoşii se înşeală pe ei înşişi cu acele „ultime dăți”.