Lista numerelor

Ce rău îngrozitor putem pricinui dacă ne lăsăm copleșiți de frica şi de ruşinea de a arăta, în viaţa de zi cu zi, că suntem creştini!

Părea ferm hotărât… dar când să ia condeiul ca să rupă cu logodnica sa, nehotărârea a învins şi i-a oprit curajul; este foarte omenesc şi de înţeles, au comentat ceilalţi. După părerea unora, iubirile pământene nu sunt printre acele lucruri de care trebuie să te desprinzi pentru a-L urma pe deplin pe Isus Cristos, atunci când El o cere.

Să avem curajul de a trăi, public şi constant, în conformitate cu sfânta noastră credinţă.

Datoria fiecărui creştin este să aducă pacea şi bucuria în diversele medii ale lumii, printr-o cruciadă de forţă şi de bucurie, care să miște chiar şi inimile veştejite şi putrezite şi să le ridice către El.

Dacă tai din rădăcină cea mai mică urmă de invidie şi dacă te bucuri sincer de succesele celorlalţi, nu vei pierde bucuria.

M-a abordat un prieten: „am auzit că eşti îndrăgostit” – Am fost foarte mirat şi singurul lucru care mi-a venit în minte a fost să-l întreb despre originea acestei ştiri.

Mi-a mărturisit că a citit în ochii mei, care străluceau de bucurie.

Ce bucurie în privirea veselă a lui Isus: aceeaşi care străluceşte în ochii Maicii sale, care nu își poate stăpâni bucuria – «Magnificat anima mea Dominum» – sufletul ei Îl glorifică pe Domnul, din momentul în care Îl poartă în ea şi alături de ea.

O, Mamă, fă ca bucuria noastră să fie ca a ta: bucuria de a fi cu El şi de a-L avea în noi.

Nu fiţi suflete cu ochelari de cal, bărbaţi sau femei infantili, cu vedere îngustă, incapabili să cuprindă orizontul nostru supranatural creştin de fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu și cutezanţă!

Cutezanţa nu este nici imprudenţă, nici îndrăzneală nesăbuită, nici obrăznicie.

Cutezanţa este forţă, virtute cardinală, necesară pentru viața sufletului nostru.

Te-ai hotărât mai mult din chibzuinţă decât din înflăcărare şi entuziasm. Deși ai fi vrut să îl ai, nu a fost loc pentru sentiment: te-ai dăruit, după ce te-ai convins că Dumnezeu o voia.

Şi, din acea clipă, nu ai mai „simţit” nicio îndoială serioasă; ci, dimpotrivă, o bucurie liniştită, senină, care câteodată devine năvalnică. Astfel răsplăteşte Dumnezeu cutezanţele Iubirii.

Am citit un proverb foarte popular în unele ţări: „Lumea este a lui Dumnezeu, dar Dumnezeu o împrumută celor curajoşi” – iată ce mi-a dat de gândit.

– Ce mai aştepţi?

Nu sunt apostolul care ar trebui să fiu… Sunt un timid.

– Nu cumva eşti timorat pentru că dragostea ta este puțină? – Reacţionează!

Problemele care odinioară te îngrijorau – care îţi apăreau ca nişte lanţuri înalte de munţi – au dispărut complet; s-au spulberat într-un mod divin, aşa cum Domnul a comandat vântului şi mării să se liniştească.

– Și când mă gândesc că te îndoiai încă!

„Nu-L ajuta atâta pe Duhul Sfânt”, îmi spunea un prieten în glumă, dar plin de frică.

– I-am răspuns: cred că-L „ajutăm” prea puţin.

Când văd atâta laşitate, atâta falsă prudenţă … la ei și la ele, ard de dorinţa de a-i întreba: atunci, credinţa şi încrederea sunt bune numai pentru a fi propovăduite şi nu pentru a fi practicate?

Te afli într-o situaţie care îţi pare destul de bizară: inhibat, pe de o parte, când priveşti în tine însuţi şi, pe de altă parte, sigur şi plin de curaj, când priveşti spre cer.

– Nu te îngrijora: este semn că eşti pe cale de a te cunoaşte mai bine şi – asta contează cel mai mult – că eşti pe cale de a-L cunoaşte mai bine pe El.

Vezi? Cu El, ai reuşit! De ce te miri? Fii convins, nu este nimic surprinzător în asta. Cu încredere în Dumnezeu – o încredere adevărată! – lucrurile devin uşoare. Şi, mai mult, se depăşeşte întotdeauna limita pe care țio imaginaseşi.

Vrei să trăieşti sfânta cutezanţă, pentru ca Dumnezeu să lucreze prin tine? – Cere ajutorul Mariei şi Ea te va întovărăşi pe drumul umilinţei, astfel încât, în fața a ceea ce este imposibil pentru mintea omenească, să poți să răspunzi cu «fiat!» – aşa să fie, care unește Pământul cu Cerul.

Sunt în viaţa ta două elemente care nu se potrivesc: capul și sentimentul.

Inteligența – luminată de credință – îţi arată clar nu numai drumul, ci şi diferenţa dintre moduleroic și cel stupid de a-l parcurge. Mai ales, te aşază în faţa măreţiei şi frumuseţii divine ale lucrărilor pe care Sfânta Treime le încredinţează mâinilor noastre.

Sentimentul, în schimb, se leagă de tot ceea ce dispreţuieşti, chiar și atunci când îl consideri demn de dispreț. Este ca şi cum o mie de fleacuri pândesc cea mai mică ocazie și de îndată ce – din cauza oboselii fizice sau a pierderii viziunii supranaturale – sărmana ta voinţă slăbeşte, aceste nimicuri se acumulează și se agită în imaginaţia ta până când formează un munte care te apasă şi te descurajează: greutăţile muncii; împotrivirea față de ascultare; lipsa de mijloace; mirajul unei vieţi uşoare; tentaţii mici şi mari, respingătoare; puseuri de sensibilitate; oboseala; gustul amar al mediocrităţii spirituale… Şi, câteodată, şi teama: teama pentru că ştii că Dumnezeu vrea ca tu să fii sfânt şi nu eşti.

Îngăduie-mi să-ţi vorbesc fără menajamente. Ai prea multe „motive” să îți întorci spatele şi îţi lipseşte îndrăzneala de a răspunde harului pe care El ţi l-a acordat, căci te-a chemat ca să fii un alt Cristos, «ipse Christus» – Cristos însuşi. Ai uitat mustrarea pe care Domnul Nostru i-a adresat-o Apostolului: „harul meu îţi este de ajuns”, care este o confirmarea faptului că dacă vrei, poţi.

Aceia care fug în mod laş de suferinţă au motiv să mediteze când văd cu cât entuziasm alte suflete îmbrăţişează durerea.

Bărbaţii şi femeile care ştiu să sufere creştineşte nu sunt în număr mic. Să le urmăm exemplul.

Să nu acționeze cei loiali!, doresc cei neloiali.

Trebuie să rămâi tăcut şi inactiv?… Faţă de un atac nedrept împotriva unei legi drepte, ei, bine, nu!

Sfânta curăţie: umilinţa cărnii! Doamne – Îi cereai –, dă-mi şapte lacăte pentru inima mea. Şi te-am sfătuit să-I ceri, împreună cu cele şapte lacăte pentru inima ta, optzeci de ani de seriozitate, pentru tinereţea ta…

Mai mult, fii vigilent…, pentru că se stinge mai uşor o scânteie, decât un incendiu; fugi…, pentru că în acest domeniu este o laşitate josnică să fii „viteaz”; nu umbla cu ochii larg deschişi…,pentru că acesta nu este semnul unui spirit viu, ci mai degrabă o cursă a satanei.

Dar tot acest zel omenesc, cu mortificare, ciliciu, disciplină şi post, cât de puţin valorează fără Tine, Dumnezeul meu!

Aceasta trebuie să fie atitudinea ta când te confrunți cu defăimarea: mai întâi, iartă-i pe toți, din primul moment şi din toată inima. – Apoi, iubeşte: să nu-ţi scape nici un singur cuvânt lipsit de milostenie; răspunde totdeauna cu dragoste!

– Dar dacă este atacată Mama ta, Biserica, apăr-o curajos. Calm, dar ferm şi plin de o determinare puternică, împiedicându-i să murdărească sau să încurce drumul pe care trebuie să-l urmeze sufletele care vor să ierte şi să răspundă cu milă, atunci când îndură injurii personale.