Lista numerelor

Fericirea ta pe pământ se identifică cu fidelitatea față de credinţă, de puritate și de drumul pe care Domnul l-a trasat pentru tine.

O adiere nu este un uragan. Oricine rezistă la prima: este o joacă de copil, parodia luptei.

– Mici contrarietăţi, lipsuri, mici greutăţi… Le îndurai bucuros şi trăiai fericirea interioară de a gândi: acum chiar că lucrez pentru Dumnezeu, pentru că avem Crucea…

Dar, bietul meu copil: a venit uraganul şi simţi zdruncinături, şocuri care ar putea scoate din rădăcini arbori seculari. Şi asta… în interior, ca şi în exterior. Ai încredere! Nu va putea să dezrădăcineze Credinţa şi Dragostea ta; nici să te facă să te abaţi de pe drumul tău… dacă îndepărtarea nu vine din „cap”, dacă simți unitatea.

Nu te purta ca un prost: nu înseamnă niciodată fanatism să vrei în fiecare zi să cunoşti mai mult, să iubeşti mai mult şi să aperi cu o mai mare siguranţă adevărul pe care trebuie să-l cunoşti, să-l iubeşti şi să-l aperi.

În schimb – şi o spun fără teamă – cad în sectarism cei care se opun acestui comportament logic, în numele unei false libertăți.

Este la fel de ușor acum ca și pe vremea lui Isus Cristos să spui nu: să negi sau să interzici un adevăr de credință. – Tu, care te declari catolic, trebuie să pleci de la „da”.

– Apoi, prin studiu, vei fi capabil să expui motivele certitudinii tale: că nu există contradicție – nu poate să existe – între Adevăr și știință, între Adevăr și viață.

Te deranjează că insist, în acelaşi fel, asupra aceloraşi lucruri esenţiale? Că nu ţin seama de curentele la modă? – Ascultă: de-a lungul secolelor, linia dreaptă a fost definită întotdeauna în acelaşi mod, pentru că este cel mai clar și mai scurt. O altă definiţie ar fi mai confuză și mai complicată.

Pentru cerințele credinței tale, probabil nu poți să ceri simpatie, dar trebuie să pretinzi respect.

Nu uita: putem convinge cu atât mai multă uşurinţă cu cât suntem noi înşine mai convinşi.

Sectarii vociferează împotriva a ceea ce numesc „fanatismul nostru”, pentru că trec secolele şi credinţa catolică rămâne neclintită.

În schimb, fanatismul sectarilor – pentru că nu are niciun raport cu adevărul – îşi schimbă haina în fiecare epocă, ridicând împotriva Sfintei Biserici sperietoarea unor vorbe goale, pentru că acţiunile lor sunt golite de sens: „libertatea”, pe care o ţin în lanţuri; „progresul”, care duce omenirea înapoi în epoca primitivă; „ştiinţa”, care ascunde ignoranţa… Totdeauna, un chioşc care ascunde o marfă veche, stricată.

Fie să se întărească în fiecare zi „fanatismul” tău pentru Credinţă, singura apărare a singurului Adevăr!

În unele medii, mai ales în lumea intelectuală, se observă și se simte ca un consemn al sectelor, câteodată, reluat chiar de catolici. Cu o perseverenţă cinică, el întreţine şi difuzează calomnia, pentru a arunca umbre asupra Bisericii sau asupra persoanelor şi a instituţiilor, în pofida oricărui adevăr şi a oricărei logici.

Recită zilnic, cu credinţă: «ut inimicos Sanctae Eclesiae» – inamici, pentru că ei se declară astfel – «humiliare digneris, te rogamus, audi nos!» – redu la tăcere, Doamne, pe cei care te persecută, prin claritatea luminii Tale, pe care suntem hotărâţi să o răspândim.

Creştinismul este „insolit”, nu stă în rândul lucrurilor din această lume. Şi, poate, aici stă „cel mai mare inconvenient” al său, şi stindardul oamenilor lumești.

Când îţi aminteşti de viaţa ta trecută, petrecută fără rost, gândește-te cât timp ai pierdut şi cum îl poţi recupera: cu penitență şi cu o mai mare dăruire de sine.