Lista numerelor

«Servite Domino in laetitia!» – Voi servi pe Dumnezeu cu bucurie! O bucurie care va fi consecinţa Credinţei mele, a Speranţei mele şi a Dragostei mele… O bucurie care trebuie să dăinuiască totdeauna: însuşi Apostolul ne asigură: «Dominus prope est!»… Domnul mă urmărește îndeaproape. Voi merge deci cu El cu toată siguranţa, deoarece Domnul este Tatăl meu… şi cu ajutorul Lui, voi îndeplini până la capăt Voinţa Lui, chiar dacă mă costă.

Un sfat pe care voit vi l-am repetat: fiţi veseli, întotdeauna veseli! – Să fie triști cei care nu se consideră fii ai lui Dumnezeu.

„Sunteţi toţi atât de veseli! Nu ne aşteptam”, am auzit comentându-se.

Vine de departe acest zel diabolic al duşmanilor lui Cristos, care nu contenesc să murmure că aceia care s-au dăruit lui Dumnezeu sunt niște „triști”. Şi, din păcate, printre cei care vor să fie „buni”, unii le cântă în strună cu „virtuţile lor triste”.

– Îţi mulţumim, Doamne, că ai vrut să te bizui pe vieţile noastre pline de bucurie, pentru a şterge această falsă caricatură.

– Îţi cer, de asemenea, să nu uităm acest lucru.

Nimeni să nu citească pe chipul tău nici tristeţe, nici durere, când împrăştii în lume mireasma sacrificiului tău; copiii lui Dumnezeu trebuie să fie totdeauna semănători de pace şi de bucurie.

Bucuria unui bărbat al lui Dumnezeu, a unei femei a lui Dumnezeu trebuie să fie covârşitoare: senină, contagioasă, atrăgătoare… într-un cuvânt, ea trebuie să fie atât de supranaturală, atât de expansivă şi de firească, încât să antreneze şi pe alţii pe drumurile creştinismului.

„Mulţumit?” – Această întrebare m-a pus pe gânduri.

– Nu au fost încă inventate cuvintele pentru a exprima tot ceea ce simţi – în inimă şi în voinţă – atunci când te știi copil al lui Dumnezeu.

Crăciun. Tu îmi scrii: „de-a lungul acestei sfinte aşteptări a Mariei şi a lui Iosif, şi eu aştept Copilul, cu nerăbdare. Cât de fericit voi fi la Betleem! Presimt că voi fi cuprins de o bucurie fără margini. Şi cu El vreau să mă nasc, şi eu, din nou…”.

– De-ar fi adevărată această dorinţă a ta!

Se repetă aidoma scena cu invitaţii din parabolă. În cazul unora, teama, în cazul altora, treburile; în cazul celor mai mulţi… baliverne, scuze prosteşti.

Rezistă. Şi iată cum ajung: scârbiţi, complicaţi, abulici, plictisiţi, amărâţi. Atunci când este atât de uşor să primeşti invitaţia divină din fiece moment şi să trăieşti plin de bucurie, fericit.

Cu Dumnezeu, mă gândeam, fiecare zi îmi pare mai atrăgătoare.

Trăiesc „picătură cu picătură”, într-o zi găsesc un oarecare amănunt, magnific; în alta, descopăr o panoramă pe care nu o remarcasem înainte… Dacă va continua aşa, nu știu ce se va întâmpla cu timpul.

Apoi, am constatat că El mă asigura: în fiecare zi, bucuria ta va fi mai mare pentru că te vei cufunda din ce în ce mai adânc în această aventură divină, această foarte mare „încurcătură” în care te-am amestecat. Şi vei vedea că Eu nu te părăsesc.

Unii trăiesc tot timpul în amărăciune. Totul le provoacă neliniște. Adorm cu o obsesie fizică: această evadare, singura posibilă, va dura aşa de puţin. Se trezesc cu sentimentul dăunător şi descurajant că au încă o zi în faţa lor.

Mulţi au uitat că Domnul ne-a pus în această lume în drumul nostru spre fericirea veşnică; şi nu se gândesc că o vor putea atinge numai aceia care merg, pe pământ, cu bucuria fiilor lui Dumnezeu.

Nu face din moarte o tragedie, pentru că nu este! Numai nişte copii indiferenţi nu se bucură să își întâlnească părinţii.