Lista numerelor

Adesea te întrebi de ce unele suflete care au avut fericirea să-L cunoască pe Cristos cel adevărat încă din copilărie ezită atât de mult să răspundă cu ceea ce au mai de preţ: viaţa lor, familia lor, idealurile lor.

Ascultă: tu, tocmai pentru că ai primit totul „dintr-o dată”, eşti obligat să te arăţi recunoscător Domnului Nostru; aşa cum ar face un orb care şi-a recăpătat brusc vederea, când ceilalți nici nu se gândesc că trebuie să spună „mulţumesc” pentru că văd.

Dar aceasta nu este de ajuns. Tu trebuie, zi după zi, să-i ajuţi pe cei din jurul tău să-şi arate recunoştinţa pentru faptul că sunt copiii lui Dumnezeu. Altfel, nu-mi spune că eşti recunoscător.

Meditează cu luare aminte la aceasta: ceea ce mi se cere este atât de puțin în comparație cu ceea ce mi se dă.

Punctul culminant? Pentru un suflet care s-a dăruit, totul devine o culme de atins: în fiecare zi el descoperă noi obiective, pentru că nu ştie şi nici nu vrea să pună limite Dragostei pentru Dumnezeu.

Se repetă aidoma scena cu invitaţii din parabolă. În cazul unora, teama, în cazul altora, treburile; în cazul celor mai mulţi… baliverne, scuze prosteşti.

Rezistă. Şi iată cum ajung: scârbiţi, complicaţi, abulici, plictisiţi, amărâţi. Atunci când este atât de uşor să primeşti invitaţia divină din fiece moment şi să trăieşti plin de bucurie, fericit.

Harul lui Dumnezeu nu îţi lipseşte, în consecinţă, dacă îi răspunzi, trebuie să fii sigur de tine.

Succesul nu depinde decât de tine: forţa ta şi buna ta dispoziţie – unite cu acest har – vor fi un motiv mai mult decât suficient pentru a-ţi da optimismul celui care este sigur de victorie.

Atât de mulți creştini ar fi apostoli, dacă nu le-ar fi frică.

Sunt aceiaşi care se plâng apoi pentru că – spun ei – Dumnezeu îi părăseşte: dar ce fac ei cu Dumnezeu?

Când remuşcarea ne macină conştiinţa pentru că nu am făcut un lucru bun, atunci este semnul că Domnul voia să nu îl trecem cu vederea.

– Într-adevăr. Mai mult, fii sigur că l-ai fi „putut” face, cu harul lui Dumnezeu.

„Nu-L ajuta atâta pe Duhul Sfânt”, îmi spunea un prieten în glumă, dar plin de frică.

– I-am răspuns: cred că-L „ajutăm” prea puţin.

Întotdeauna m-am gândit că, pentru mulţi, „mâine”, „după aceea” înseamnă împotrivire față de har.

Zile de tăcere şi de har intens… Rugăciune faţă în faţă cu Dumnezeu…

Am avut imboldul de a mulțumi când am văzut aceste persoane serioase, având în vedere vârsta şi experienţa lor, deschizându-şi inima la atingerea harului divin şi răspunzând ca nişte copii, entuziasmați de posibilitatea de a-și mai transforma încă viața în ceva util… care să şteargă toate rătăcirile şi toate omisiunile lor.

Amintindu-mi de această scenă, ţi-am recomandat de îndată: nu neglija lupta în viaţa de evlavie.

„Un semn mare a apărut în Cer: o femeie încununată cu douăsprezece stele; îmbrăcată în soare, cu luna la picioarele ei”. – Pentru ca tu şi eu, şi noi toţi, să avem siguranţa că nimic nu duce mai bine o personalitate la desăvârşirea ei, ca răspunsul la har.

– Încearcă să o imiţi pe Sfânta Fecioară şi vei fi cu adevărat un bărbat – sau o femeie – dintr-o bucată.

În acest caz, ca în multe altele, oamenii se agită: – toţi cred că au dreptate –…, și Dumnezeu îi călăuzește; adică, dincolo de rațiunile lor particulare, va sfârși prin a triumfa inescrutabila și iubitoarea Providență Divină.

Lasă-te, prin urmare, „călăuzit” de Domnul, fără a te opune planurilor Sale, deși contrazic „rațiunile tale fundamentale”.