Lista numerelor

Ce datorie ai tu la Dumnezeu, Tatăl tău! El ți-a dăruit viața, inteligența, voința… El ți-a dat harul: Duhul Sfânt; pe Isus în ostie; filiația divină; pe Preasfânta Fecioară, Mama lui Dumnezeu și Mama noastră; El ți-a dat posibilitatea de a lua parte la Sfânta Liturghie și îți acordă iertarea păcatelor. Iertarea Sa, și de atâtea ori! Ți-a dat daruri nenumărate, unele extraordinare…

— Spune-mi, copilul meu: cum i-ai răspuns tu?, cum ii răspunzi?

A te apropia puțin mai mult de Dumnezeu, ce înseamnă decât să fii mereu gata a te converti, a te corecta, a aștepta inspirațiile lui, —・sfintele dorințe pe care El le-a făcut să se nască în sufletul nostru —,・și a le pune în practică?

Câtă ticăloșie în purtarea mea și câtă infidelitate față de har!

— Maica mea, scăparea păcătoșilor, roagă-te pentru mine: fă ca niciodată să nu mai pun vreo piedică la lucrarea lui Dumnezeu în sufletul meu.

Să fi fost atât de aproape de Cristos atâția ani… și cu toate acestea atât de păcătos!

— Oare nu-ți smulge hohote de plâns apropierea lui Isus de tine?

Lazăr a înviat pentru că a auzit vocea lui Dumnezeu: și de îndată a dorit să iasă din starea în care se afla. Dacă nu ar fi „voit“ să miște, ar fi murit din nou.

De luat această hotărâre sinceră: să am mereu credință în Dumnezeu; să-mi pun mereu speranța, mereu iubirea în Dumnezeu… El care nu ma părăsește niciodată, chiar dacă noi suntem tot așa de morți ca și Lazăr.

Binecuvântat să fie Dumnezeu! îți ziceai tu după ce primiseși taina spovedaniei și te gândeai: este ca și cum m-aș fi renăscut.

Apoi, senin, continuai să spui: „Domine, quid me vis facere?“ — Doamne, ce vrei să fac?

— Și tu însuți ți-ai dat răspunsul: cu ajutorul harului tău, în ciuda tuturor obstacolelor, voi împlini preasfânta ta voință: „Serviam“ — Te voi sluji fără condiții!

Isus s-a născut într-o peşteră, la Betleem, ne spune Scriptura, „ca nu era loc pentru ei în casa de oaspeţi“.

— Nu mă îndepărtez de adevărul teologic dacă îţi spun că Isus caută încă în sufletul tău un lăcaş.

Este adevărat că prin tine însuți nu poți face nimic și că, în sufletul tău, Dumnezeu este cel care face totul.

— Să nu fie, însă așa când e vorba să răspunzi harului primit.

Știi că harul lui Dumnezeu nu-ți va lipsi: El te-a ales și dacă a făcut astfel îți va acorda tot sprijinul necesar ca să-I fii credincios, precum un fiu al Său.

— Înaintează, deci, încrezător și mereu mai dornic de a-I răspunde mai bine.

Încă nehotărât, ai comentat astfel: se văd bine acele momente în care Domnul ne cere mai mult!

— Iar eu îți reaminteam: nu voiai decât să te identifici cu El: atunci la ce bun această rezistență?

Isus îți cere să te rogi… Vezi limpide aceasta.

— Și totuși, ce puțin din partea ta! Totul te costă atâta! Ești ca un copil care nu învață să meargă, din lene. Dar în cazul tău nu este numai lenea, ci este vorba de teamă și de o lipsă de generozitate.

În fața priveliștii atâtor suflete care ne așteaptă, în fața acestei răspunderi mărețe, poate vei începe să gândești ceea ce și eu fac uneori: prin mine se va îndeplini oare toată această lucrare? Prin mine, care sunt atât de neînsemnat?

— Să deschidem însă Evanghelia, ca să vedem cum vindecă Isus pe cel orb din naștere: cu noroi rezultat din praful de pe drum și salivă.

Este tocmai ce suntem, tu și eu, foarte conștienți de mizeria noastră, de nimicul din care suntem făcuți; dar cu harul lui Dumnezeu și prin bunăvoința noastră vom deveni și noi tămăduitori! — vom lumina, vom da din puterea noastră celorlalți.