Lista numerelor

Persoane de diverse naţionalități, de diferite rase, din medii şi de profesiuni extrem de variate… Când le vorbeşti despre Dumnezeu, palpezi valoarea omenească şi supranaturală a vocaţiei tale de apostol. Este ca şi cum ai retrăi, în deplină realitate, minunea celei dintâi propovăduiri a discipolilor Domnului: fraze spuse într-o limbă străină, indicând un drum nou, au fost auzite de fiecare în adâncul inimii sale, în propria sa limbă. Şi în mintea ta reînvie, cu o vigoare nouă, scena în care „parţi, mezi şi elamiţi…” fericiţi, foarte fericiţi, s-au apropiat de Dumnezeu.

Să nu dorești să faci din lume o mânăstire; aceasta ar însemna dezordine… Dar nici să faci din Biserică o facţiune pământească, pentru că aceasta ar echivala cu o trădare.

Vitalitatea perenă a Bisericii Catolice dă asigurarea că adevărul şi spiritul lui Cristos nu se îndepărtează de diferitele nevoi ale timpurilor.

Nu se poate promova adevărata unitate pe baza provocării de noi diviziuni… Cu atât mai puțin atunci când promotorii aspiră să preia comanda, dând la o parte autoritatea legitimă.

„Eram un luptător de gherilă – îmi scrie el – şi mergeam pe munte, trăgând oricând voiam. Dar am vrut să mă înrolez ca soldat, pentru că am înţeles că războaiele sunt câştigate mai ușor de armatele organizate şi disciplinate. Un biet luptător de gherilă izolat nu poate să cucerească oraşe întregi, nici să ocupe lumea. Mi-am pus pușca în cui – era atât de învechită! – şi acum sunt mai bine înarmat. În acelaşi timp, ştiu că nu mă mai pot întinde pe jos, în munte, la umbra unui copac şi să visez că eu singur voi câştiga războiul”.

– Binecuvântată să fie disciplina şi unitatea Maicii noastre, Sfânta Biserică!

Atâtor catolici rebeli le-aș spune că nu-şi fac datoria aceia care, în loc să respecte disciplina şi ascultarea faţă de autoritatea legitimă, se transformă în partid; în mici facţiuni; în semințe de discordie; în conspiratori și bârfitori; în promotori ai unor stupide lupte personale; în urzitori ai unor plase de gelozie şi de crize.

«Custos, quid de nocte!» – Santinelă, veghează! Fie ca și tu să te obișnuiești să ai, în timpul săptămânii, câte o zi de veghe: pentru a te dărui mai profund, pentru a trăi cu o atenție mai plină de dragoste fiecare detaliu, pentru a te ruga şi a te mortifica mai mult.

Înțelege că Sfânta Biserică este ca o mare armată, desfășurată în ordine de bătălie. Şi tu, în cadrul acestei armate, aperi un „flanc”, unde sunt atacuri, şi lupte, şi contra-atacuri. Înţelegi tu, oare? Această stare de spirit, în timp ce te apropie mai mult de Dumnezeu, te va împinge să îți transformi zilele, una după alta, în zile de veghe.

Dacă îţi iubeşti cu adevărat patria – şi sunt sigur că o iubeşti –, nu ai ezita să te înrolezi voluntar pentru a o apăra împotriva unui pericol iminent. În caz de urgență, ți-am scris, toți pot să fie utili: bărbaţi şi femei, bătrâni, maturi, tineri, şi chiar adolescenţi. Rămân deoparte doar invalizii și copiii.

Zilnic se face o convocare, nu o recrutare de voluntari – ceea ce ar fi puţin –, ci o mobilizare generală a sufletelor, pentru apărarea Împărăţiei lui Cristos. Şi Împăratul însuşi, Isus, te-a chemat în mod special pe nume. Îţi cere să lupți în bătăliile lui Dumnezeu, să pui în slujba Sa ceea ce este mai nobil în sufletul tău: inima ta, voinţa ta, înţelegerea ta, toată fiinţa ta.

– Ascultă-mă: datorită curăţiei vieţii tale și, mai ales, protecţiei Sfintei Fecioare, trupul nu este o problemă. – Vei fi tu atât de laş încât să te sustragi de la această chemare, sub pretext că inima îţi este bolnavă, sau voinţa, sau judecata?... Vrei să te scuzi şi să rămâi în serviciul auxiliar? – Domnul vrea să facă din tine un instrument de avangardă – ceea ce eşti deja – şi, dacă întorci spatele, eşti de plâns, ești trădător!