Lista numerelor

Nu putem să fim sectari, îmi spuneau ei cu seninătate, referindu-se la fermitatea doctrinei Bisericii.

Apoi, când i-am făcut să vadă că acela care deţine Adevărul nu este sectar, au înţeles că se înşelaseră.

Pentru multe momente din istorie, pe care diavolul se însărcinează să le reînnoiască, mi se pare o cugetare foarte potrivită aceea pe care mi-ai scris-o despre loialitate: „toată ziua am în inimă, în cap şi pe buze o rugăciune jaculatorie – Roma!”

Nu voi împărtăși niciodată, nici pe plan ascetic, nici pe cel juridic, ideea celor care gândesc şi trăiesc ca şi cum a sluji Biserica ar echivala cu o promovare în lume.

Te doare să vezi că unii folosesc tehnica de a vorbi despre Crucea lui Cristos numai pentru a se ridica şi a parveni la anumite funcţii… Sunt aceiaşi care nu consideră curat nimic din ce văd, dacă nu coincide cu criteriile lor.

– Motiv în plus, atunci, pentru ca tu să perseverezi în rectitudinea intenţiilor tale şi pentru a-I cere Învăţătorului să îţi dea forţa de a repeta: «non mea voluntas, sed tua fiat» – Doamne, fă să îndeplinesc cu dragoste Voința Ta Sfântă!

În fiecare zi trebuie să crești în loialitatea ta faţă de Biserică, față de Sfântul Părinte, față de Sfântul Scaun… Cu o dragoste din ce în ce mai teologică!

Ai o mare dorinţă de a iubi Biserica: cu atât mai mare cu cât se agită mai mult cei care vor s-o urâțească. – Mi se pare foarte logic, pentru că Biserica este Mama ta.

Aceia care nu vor să înţeleagă că credinţa impune slujirea Bisericii şi a sufletelor, mai devreme sau mai târziu inversează termenii, și sfârșesc prin a se sluji de Biserică și de suflete pentru scopurile lor personale.

Fie să nu cazi, niciodată, în eroarea de a identifica Trupul Mistic al lui Cristos cu un anumit comportament, personal sau public, al unui membru sau al altuia.

Şi să nu îi lași niciodată pe alți oameni mai puțin pregătiți să cadă în această eroare.

– Acum îți dai seama de importanța coerenței, a loialității tale!

Cu toate că pare un paradox, nu arareori cei care se numesc pe ei înşişi fii ai Bisericii sunt tocmai aceia care seamănă cea mai mare confuzie.

Ai căzut pe gânduri când m-ai auzit făcând acest comentariu: Vreau să am sângele Mamei mele Biserica, nu pe acela al lui Alexandru sau Carol cel Mare, nici pe al celor şapte înţelepţi ai Greciei.

Se poate întâmpla ca, printre catolici, să fie unii care au puţin spirit creştinesc; sau care dau această impresie acelora cu care vin în contact, la un moment dat.

Dar dacă te-ai scandaliza de această realitate, ai da dovadă că tu cunoşti puţin mizeria omenească şi… propria ta mizerie. Mai mult, nu este nici drept şi nici loial ca să profiţi de slăbiciunile acestor puțini, pentru a defăima pe Cristos şi Biserica Sa.

„Atâta timp cât nu mă fac să păcătuiesc!” – Puternic comentariu al acelei biete creaturi, aproape doborâtă, în viaţa ei personală şi în aspiraţiile ei de om şi de creştin, de inamici puternici.

– Meditează şi învaţă: atâta timp cât nu mă fac să păcătuiesc!