Lista numerelor

Şi tu ai o vocaţie profesională care te „îmboldeşte”. – Ei bine, acest „imbold” este cârligul pentru a pescui oameni.

Rectifică, în consecinţă, intenţia ta şi nu uita să dobândeşti cât mai mult prestigiu profesional posibil, pentru slujirea lui Dumnezeu şi a sufletelor. Domnul contează şi El pe „aceasta”.

M-ai întrebat ce îi poţi oferi Domnului. – Nu am nevoie să mă gândesc la răspunsul meu: aceleaşi lucruri ca de obicei, dar terminate mai bine, cu o finisare de dragoste, care te va face să te gândeşti mai mult la El şi mai puţin la tine.

Este bine să munceşti din greu, să pui umărul… Cu toate acestea, așază interesele tale profesionale la locul lor: ele sunt doar mijloace pentru a atinge un scop; ele nu pot fi niciodată considerate cel mai important lucru.

Câte dintre aceste forme de „profesionalită” fac imposibilă unirea cu Dumnezeu!

Iartă-mi insistenţa: instrumentul, mijlocul, nu trebuie să devină un scop. – Dacă, în loc să aibă greutatea ei normală, sapa ar cântări o sută de kilograme, lucrătorul nu ar putea săpa cu această unealtă; şi-ar cheltui toată energia pentru a o transporta, iar seminţele nu ar putea să prindă rădăcină, pentru că ar rămâne nesemănate.

Întotdeauna s-a petrecut acelaşi lucru: cel care lucrează, oricât de dreaptă şi de nobilă ar fi acţiunea lui, trezește cu uşurinţă gelozie, bănuieli, invidii. Dacă ocupi un post de conducere, aminteşte-ţi că aceste reticențe ale unora, cu privire la un anumit coleg, nu sunt un motiv suficient pentru a te lipsi de cel care este „țintă”, ci mai degrabă arată că el poate fi util, în întreprinderi de mai mare importanţă.

Este necesar să studiezi… Dar nu este suficient.

Ce se poate obţine de la cineva care se omoară pentru a-şi alimenta egoismul sau de la acela care nu urmăreşte alt obiectiv decât a-şi asigura o viaţă liniştită pentru câţiva ani? Trebuie să studiezi… pentru a câştiga lumea şi a o cuceri pentru Dumnezeu. Atunci, vom ridica nivelul efortului nostru, încercând să facem astfel încât orice muncă îndeplinită să devină o întâlnire cu Domnul Nostru şi să slujească drept reazem celorlalţi – celor care vor urma drumul nostru…

– În felul acesta, studiul va deveni rugăciune.

Preocuparea nerăbdătoare și dezordonată pentru ascensiunea profesională poate ascunde amorul propriu sub aparența „slujirii sufletelor”. Cu ipocrizie – chiar așa, ipocrizie – ne justificăm, spunând că nu trebuie să nu profităm de anumite conjuncturi, anumite circumstanţe favorabile…

Întoarce-ţi ochii spre Isus: El este „Calea”. Conjuncturi şi circumstanţe „foarte favorabile” au apărut şi în anii vieţii sale ascunse, pentru a anticipa viaţa sa publică. La doisprezece ani, de exemplu, când întrebările şi răspunsurile Lui i-au umplut de admiraţie pe doctorii în lege… Dar Isus Cristos a îndeplinit Voinţa Tatălui Său şi a aşteptat, a ascultat.

– Fără a pierde această sfântă ambiţie a ta de a duce lumea întreagă la Dumnezeu, când vei simţi nevoia să iei aceste iniţiative personale, – poate din dorinţa de a dezerta –, aminteşte-ţi că şi tu trebuie să asculţi şi să te ocupi de această sarcină obscură, puţin strălucitoare, atâta vreme cât Domnul nu-ţi va cere altceva: El îşi are timpul Lui şi căile Sale.