Lista numerelor

Te întrebi plin de durere: de ce atâţia bârfitori? – Unii sunt așa din greşeală, din fanatism sau din răutate. – Dar cei mai mulți repetă minciuna din inerţie, din superficialitate, din ignoranţă.

De aceea, insist din nou: când nu vei putea aduce laude şi când nu va fi nevoie să vorbeşti, taci!

Când victima calomniată suferă în tăcere, „călăii” săi se înverşunează asupra ei, puternici în curajoasa lor laşitate! Fii neîncrezător faţă de afirmaţiile categorice, când aceia care le propagă nu au încercat sau nu au vrut să stea de vorbă cu cel interesat.

Sunt multe feluri de a face o anchetă. Cu puţină răutate, dând ascultare clevetirilor, se adună zeci de tomuri în-cvarto, împotriva oricărei persoane nobile sau a oricărei entități demne. – Și mai mult, dacă această persoană sau entitate lucrează cu eficiență. – Şi încă mai mult, dacă această eficiență este apostolică.

Tristă îndeletnicire aceea a organizatorilor, dar încă și mai tristă este postura celor care slujesc drept megafoane pentru aceste afirmații nedrepte și superficiale.

Îndoiala – în domeniul ştiinţei,al reputaţiei altuia – este o plantă care se seamănă uşor, dar care se smulge cu mare greutate.

Ipocrizia îi face întotdeauna, pe cei care o cultivă, să ducă o viaţă de mortificare amară şi plină de ranchiună.

În fața unor propuneri ca aceea a lui Irod: „Mergeţi, interesaţi-vă cu precizie despre copil şi când îl veţi fi găsit, faceţi-mi cunoscut, pentru ca şi eu să merg să-l ador”, să cerem ajutorul Duhului Sfânt, ca să ne apere de „protecţiile sau bunele promisiuni” ale persoanelor aparent bine intenţionate.

– Nu ne va lipsi lumina Duhului Sfânt dacă, asemenea celor Trei Magi, vom căuta adevărul şi vom vorbi cu sinceritate.

Sunt unii care se supără, pentru că vorbești deschis?

– Poate fac asta pentru că au conştiinţa tulbure şi simt nevoia să o ascundă.

– Perseverează în conduita ta, pentru a-i ajuta să reacţioneze.

Atâta vreme cât interpretezi cu rea credinţă intenţiile celorlalţi, nu ai dreptul să pretinzi înţelegere pentru tine însuţi.

Spui mereu că trebuie făcute corecții, că este nevoie de reformă. Bine… reformează-te tu! – e mare nevoie – şi, astfel, vei fi început reforma.

Între timp, nu voi acorda niciun credit proclamațiilor tale de reînnoire.

Sunt unii atât de farisei încât… se scandalizează când aud că alte persoane repetă tocmai ceea ce au auzit înainte de la ei.

Ești atât de băgăreț încât se pare că nu ai altă preocupare decât să scormoneşti în viaţa aproapelui tău. Şi când, în sfârşit, te-ai izbit de un om cinstit, voluntar, energic, care te-a pus la locul tău, te plângi în public, ca şi cum te-ar fi ofensat.

– Până acolo ajung lipsa ta de pudoare și conştiinţa ta deformată…, şi a multora.

Dintr-o singură mișcare, pretinzi să-ţi însuşeşti „onorabilitatea” părerii adevărate şi „avantajele” mârşave ale părerii opuse…

– În orice limbă, aceasta se numeşte duplicitate.

Ce buni sunt unii!–Sunt dispuși să „ierte” ceea ce ar merita laude.

Vechi șiretlic al persecutorului care pretinde că este persecutat…– Înţelepciunea populară spaniolă l-a denunţat demult: arunci cu piatra şi te bandajezi.

Să fie, oare, adevărat că – din păcate – sunt atât de mulți cei care nedreptățesc cu calomniile lor, iar apoi invocă onoarea și caritatea, pentru ca victima lor să nu se poată apăra?

Trist ecumenism este acela al catolicilor care tratează cu asprime alţi catolici!

Ce viziune greșită a obiectivității! A privi persoanele sau activităţile lor cu lentilele deformate ale propriilor defecte și, cu acră nerușinare, a critica sau a-ți îngădui să dai sfaturi.

– O hotărâre concretă: atunci când criticăm sau când sfătuim, să vorbim în prezența lui Dumnezeu, aplicând acele cuvinte la comportamentul nostru.

Să nu recurgi niciodată la metoda – totdeauna deplorabilă – de a organiza agresiuni calomnioase împotriva cuiva… Cu atât mai puţin în numele unor țeluri moralizatoare, care niciodată nu justifică o acţiune imorală.

Obișnuiește-te să vorbeşti cu bunăvoință despre tot și despre toți; mai ales, despre toţi aceia care lucrează în serviciul lui Dumnezeu.

Şi când acest lucru nu este posibil, taci! – căci și comentariile tăioase sau degajate pot fi la limita bârfei sau a defăimării.

Un tânăr care tocmai se dăruise mai profund lui Dumnezeu, spunea: „acum, ce-mi trebuie este să vorbesc mai puţin, să vizitez bolnavii şi să dorm pe jos”.

– E valabil şi pentru tine!

Să nu vorbeşti despre preoţii lui Cristos decât pentru a-i lăuda. – Doresc din toată inima ca fraţii mei şi eu însumi să ţinem seama de acest precept, în comportamentul nostru de zi cu zi.

Minciuna are mai multe feţe: reticență, intrigă, calomnie… – Dar este totdeauna arma laşilor.

Cei care ţi l-au vorbit de rău pe acest prieten atât de loial faţă de Dumnezeu sunt aceiaşi care te vor vorbi de rău pe tine, când te vei hotărî să te porţi mai bine.

Anumite comentarii nu pot răni decât pe cei care se simt vizaţi. De aceea, când se merge – cu mintea şi cu sufletul – pe urmele Domnului, criticile sunt primite ca o purificare şi servesc drept stimulent pentru a grăbi pasul.

Ferește-te de cei care răspândesc calomnii şi insinuări, pe care unii le acceptă cu uşurinţă, iar alţii cu rea credinţă, distrugând, astfel, seninătatea mediului şi înveninând opinia publică.

Uneori, adevărata caritate cere ca aceste ultragii să fie denunţate, ca şi instigatorul lor. Dacă nu, cu conştiinţa lor rătăcită sau puţin formată, ei şi aceia care îi ascultă pot gândi astfel: ceilalți nu spun nimic, deci consimt.

Scriu acest punct pentru ca tu și eu să putem să terminăm cartea surâzând și pentru ca să se liniștească toți acei cititori binecuvântați care, din naivitate sau din răutate, au căutat o semnificație cabalistică în spatele celor 999 de puncte din Drum.